Alegerea ca succesor al preşedintelui Vladimir Putin a lui Dimitri Medvedev, preşedinte de administraţie al Gazprom, ridică pentru Europa întrebarea cum ar trebui privită Rusia de către continentali: stat prieten, duşman sau undeva între cele două extreme?

Relaţiile dintre Europa şi Rusia s-au tot deteriorat în ultima vreme, iar temele economice, altădată uşor abordabile, printre care şi cea energetică, se găsesc la ora actuală sub semnul unor diferende politice mult mai dure. Acest lucru implică un risc ridicat, creând un climat de ostilitate ce ar putea presupune costuri şi mai mari decât chiar cele ale războiului rece. Un punct foarte sensibil îl reprezintă provincia Kosovo. Este probabil ca la începutul anului viitor majoritatea statelor din Uniunea Europeană să recunoască independenţa enclavei majoritar albaneze din sudul Serbiei. Acest lucru va duce fără îndoială şi mai mult la iritarea Serbiei şi cel mai important, a Kremlinului. Nu trebuie trecute cu vederea nici tensiunile în legătură cu planurile Statelor Unite de a amplasa un sistem de securitate anti-rachetă în Cehia şi Polonia. Un punct nevralgic îl constituie şi posibilitatea ca NATO să se extindă prin cooptarea în structurile sale a Georgiei, un stat în plin avânt economic, cu care Rusia nu întreţine relaţii prea amicale. Pe de altă parte, Rusia continuă să susţină şi să alimenteze tendinţele separatiste prin încurajarea Osetiei de Sud şi Abhaziei să îşi declare independenţa. Deteriorarea relaţiilor dintre Rusia şi Europa a avut un caracter treptat, fiind caracterizată de indisponibilitatea de a lua în considerare şi punctul de vedere al celeilalte părţi. Nu trebuie trecut peste faptul că după căderea comunismului Rusia a fost lovită de o criză economică profundă, precum şi de crize la toate nivelele structurile sale. Aici intervine şi incapacitatea Occidentului de a recunoaşte punctele forte şi de a anticipa capacitatea de redresare a Rusiei. Pentru starea actuală de fapt dintre Moscova şi Bruxelles, vina o poartă atât Uniunea Europeană, cât şi Rusia. Uniunea Europeană ar trebui să creeze un cadru strategic care să aibă în vedere relaţiile pe ar dori să le consolideze cu Kremlinul. La rândul ei, Rusia trebuie să colaboreze în chestiunea energetică astfel încât să creeze un sentiment autentic de securitate. Aceste lucruri nu vor fi uşor de îndeplinit, nu numai din cauza că relaţiile Europei cu Rusia sunt foarte reci ci şi din cauză că Vladimir Putin nu are nici cel mai mic respect pentru Uniunea Europeană, pe care o consideră o structură handicapată din punct de vedere politic. În ceea ce priveşte Uniunea Europeană încercarea de a ameliora relaţiile cu Rusia nu va avea un impact pozitiv asupra tuturor statelor membre, iar dorinţa lui Putin de a-şi menţine influenţa şi după terminarea mandatului va contribui şi mai mult la înrăutăţirea situaţiei. Rămâne întrebarea dacă Europa şi Rusia vor fi capabile să stabilească un nou cadru de dialog? Pentru acest lucru este nevoie de o mentalitate pozitivă şi de sugestii clare în legătură cu paşii ce trebuie urmaţi.