Regiunile separatiste urmăresc cu interes situaţia din Kosovo
Transnistria, o fâşie îngustă de pământ pe râul Nistru, s-a separat de Republica Moldova în septembrie 1990. Un război scurt a provocat sute de morţi, înainte de intervenţia trupelor ruse. Regiunea, cu o populaţie de 550.000 de locuitori, este dominată de slavi vorbitori de limbă rusă, care au exercitat presiuni pentru obţinerea independenţei, de teamă că majoritatea vorbitoare de limbă română s-ar putea uni cândva cu România. Fostă destinaţie turistică, cu o populaţie de 200.000 de locuitori, Abhazia a dus un război împotriva Georgiei, în perioada 1992-1993, şi se autoguvernează. Regiunea a fost izolată mai mulţi ani după război, însă şi-a îmbunătăţit relaţiile cu Rusia, care le-a acordat locuitorilor din Abhazia paşapoarte şi pensii. Rusia are desfăşurate forţe de menţinere a păcii în ambele regiuni. În Nagorno-Karabah, ciocnirile între azeri şi etnicii armeni, au început în 1988, transformându-se în ostilităţi la scară largă între forţele azere şi trupe din Armenia până în 1992. Circa 35.000 de persoane au murit şi alte sute de mii au părăsit regiunea, înainte de semnarea unui armistiţiu, în 1994. Teritoriul rămâne parte a Azerbaidjanului, însă este controlat de forţele armene. Şi în provincia izolată Papua, activiştii au dus timp de peste 30 de ani o campanie de separare de Indonezia, în timp ce o rebeliune risca să izbucnească de mai multe zeci de ani. O insurgenţă de 30 de ani în provincia Aceh, care a ucis 15.000 de persoane, s-a încheiat cu un acord de pace monitorizat de Uniunea Europeană, în 2005. Mişcarea separatistă bască ETA a petrecut ultimii 40 de ani luptând pentru un stat basc independent în nordul Spaniei şi sud-vestul Franţei, provocând moartea a peste 800 de persoane. ETA a decretat un armistiţiu anul trecut, însă Guvernul spaniol a abandonat negocierile de pace în decembrie 2006, în urma unor explozii provocate de gruparea ETA pe aeroportul din Madrid, soldate cu moartea a două persoane. Circa 20 de milioane de kurzi sunt răspândiţi în nordului Irakului, Siria, Iran şi Turcia, prezentându-se drept cea mai importantă minoritate din lume fără un stat propriu. Majoritatea trăiesc în sud-estul Turciei, unde gherilele Partidului Muncitorilor din Kurdistan (PKK) conduc o insurgenţă din 1984, în care au murit peste 30.000 de persoane. Potrivit Turciei, kurzii din nordul Irakului intenţionează să îşi înfiinţeze propriul stat, alimentând tensiunile în rândul kurzilor turci. Mişcarea Polisario din Sahara Occidentală a dus un război de independenţă de o amploare redusă, după ce Marocul a anexat teritoriul deşertic, odată cu retragerea puterii coloniale spaniole, în 1975. Un armistiţiu al ONU din 1991 promitea un referendum privind viitorul acestui teritoriu, însă acest lucru nu a avut loc niciodată, iar Marocul respinge în prezent această posibilitate.



Comentarii
Nu există nici un comentariu.