Premierul sârb Vojislav Kostunica s-a arătat intrasigent, când a afirmat că Serbia nu va accepta o misiune militară UE pe teritoriul ei, el declarând că este inacceptabil să se facă referire la independenţa Kosovo ca la un caz unic, deoarece proclamarea independenţei nu va fi un caz unic, ci se va constitui în cel mai periculos precedent.

Tot la fel de inacceptabil este să se vorbească de trimiterea unei misiuni a Uniunii Europene în provincie pentru a supraveghea aplicarea planului emisarului special al ONU, Martti Ahtisaari. În viziunea liderului sârb, este de neacceptat refuzul de a se relua negocierile dintre sârbi şi albanezii din Kosovo, precum şi faptul că se încearcă încălcarea Cartei ONU şi a Rezoluţiei 1244 a Consiliului de Securitate a Naţiunilor Unite.
Proiectul Uniunii Europene de a trimite o importantă misiune de poliţişti şi jurişti în Kosovo este, în opinia autorităţilor de la Belgrad, ilegală, fără un acord la Consiliului de Securitate al ONU. Această viziune o împărtăşesc şi oficialii de la Moscova. Pe această temă, la Bucureşti, se prefigurează o nouă gafă politică. Ministrul de Externe, Adrian Cioroianu, a declarat că România doreşte să participe la această forţă europeană, iar oferta ţării noastre este de a trimite în zona Kosovo un batalion de jandarmi şi aproximativ 60 de ofiţeri de poliţie. România declară peste tot că nu va recunoaşte independenţa Kosovo, dar este gata să trimită trupe pentru consolidarea acestei independenţe, pentru că acesta este mandatul posibilei forţe europene. Deci nu recunoaştem independenţa Kosovo, dar vrem să o consolidăm. Numai pe malurile Dâmboviţei se poate întâmpla aşa ceva. Trebuie spus că Serbia şi Rusia se opun total acestui proiect al Uniunii Europene, pentru că încalcă Rezoluţia 1244 a ONU. Până una, alta, administraţia din Kosovo îşi declară fără echivoc intenţia de a proclama unilateral independenţa provinciei sârbe, în contradicţie cu prevederile Rezoluţiei 1244 a ONU. Ceea ce este grav este că în loc să se contracareze astfel de iniţiative, asistăm la încurajarea de către un grup de state a acestei mişcări ilegale din toate punctele de vedere ale dreptului internaţional. O astfel de situaţie poate să ducă la consecinţe serioase atât în planul stabilităţii regionale, cât şi în cel al securităţii internaţionale. Starea de fapt actuală reprezintă o consecinţă directă a tuturor derapajelor grave, în ceea ce priveşte reglementarea situaţiei din Kosovo. Alimentând tendinţele separatiste de la Priştina SUA şi alte state din Uniunea Europeană ignoră în mod grosolan toate iniţiativele formulate în cadrul negocierilor directe dintre părţi în cadrul troicii SUE-UE-Rusia. Toată situaţia riscă să ducă la o criză ce va scăpa de subcontrol, dacă se vor ignora normele dreptului internaţional. Reglementarea situaţiei legate de provincia Kosovo nu trebuie şi, în mod normal, nu poate să se desfăşoare în afara mecanismelor Organizaţiei Naţiunilor Unite.