În cadrul acestor alegeri, Kremlinul a abandonat procedurile şi practicile democratice, controlând ce formaţiuni politice au voie să participe, în vreme ce partidul pro-prezidenţial Rusia Unită a lui Putin a monopolizat apariţiile din presă şi de la televiziune. Opozanţii au fost intimidaţi în campaniile lor publice şi mediatice, lăsându-se şi cu câteva arestări, în timp ce instanţele judecătoreşti controlate de autorităţi le-au respins plângerile ca fiind neîntemeiate şi nesustenabile.
Au fost interzişi observatorii electorali independenţi şi ca urmare se poate spune că noua Dumă nu a fost aleasă, ci mai mult numită, acesteia lipsindu-i legitimitatea. Se pune întrebarea cât de autoritar va deveni liderul de la Kremlin sau dacă toată această campanie dusă de autorităţi în numele său îi va slăbi puterea. În general politica preşedintelui rus este previzibilă, pentru că el face aproape întotdeauna exact invers faţă de ceea ce spune. În primul său mandat Putin a apărut ca un reformator cu autoritate, care a realizat multe reforme economice. În cel de-al doilea său mandat politica lui a devenit doar autoritară, fiind evidentă lipsa unor reforme economice şi sociale. S-a înregistrat şi o creştere a corupţiei pe fondul instalării unei dictaturi personale în forma cea mai pură. Putin conduce Rusia prin administraţia prezidenţială şi forţele poliţiei secrete şi asta din cauza lipsei unei idelogii sau a unui partid. Formaţiunea politică Rusia Unită nu poate fi numit un partid, ea fiind mai mult o haită de oficiali de stat, care stau la rând la Kremlin ca să-i sărute inelul lui Vladimir Putin.
În cele mai multe cazuri, un regim autoritar personal nu supravieţuieşte liderului. Putin a creat un regim centralizat la maxim, care nu va putea supravieţui fără persoana sa. Pentru a se întâmpla acest lucru el trebuie să rămână preşedinte. Legea nu este prea importantă pentru Putin, el putând oricând să dea ordin Curţii Constituţionale să-i aprobe un al treilea mandat. În principiu, regimul lui Putin poate fi definit ca un grup de clanuri constând în corporaţii de stat importante, gigantice, alături de servicii de securitate puternice şi de temut, care controlează aceşti giganţi economici. În paralel, Putin s-a asigurat ca toţi aceşti fosti KGB-işti elitişti să se afle permanent în conflict între ei pentru ca să aibă nevoie de el ca mediator.
Deocamdată, creşterea economică a ţării este rezultatul reformelor din anii 90 şi din primul mandat a lui Putin, alături de preţurile mari la gaze şi petrol. Creşterea economică însă se va opri destul de curând, astfel că performanţa economică se va datora doar preţurilor crescute la energie. Principala întrebare este cât de repede se va deteriora situaţia economică din Rusia, dacă nu se vor relua reformele? Răspunsul este: foarte rapid.