Lipsa de reacţie fermă a Occidentului în cazul invadării Georgiei şi a anexării de facto a Abhaziei şi Osetiei de Sud, criza economică mondială şi resursele sale energetice au dat impresia Rusiei că poate să ajungă la prestigiul şi forţa din perioada sovietică.

După ce a înfrânt o mică armată georgiană, Rusia s-a umflat în pene şi a început să-şi trimită bombardierele strategice să zboare pe unde nu ar trebui, şi-a trimis navele maritime să patruleze prin Marea Neagră şi cea Baltică, iar preşedintele Medvedev încheie acorduri cu state ca Belarus şi Venezuela, unde democraţia nu are o poziţie deloc confortabilă. Liderul de la Kremlin s-a dezlănţuit la adresa SUA, iar acţiunile sale au ca scop crearea unui front anti-american. Principalul său mijloc prin care poate face asta este divizarea construcţiei occidentale prin destablizarea legăturilor trans-atlantice şi obţinerea controlului asupra Europei. Cu toate aceste intenţii puternice, Rusia, deşi un monstru teritorial şi militar este o ţară slabă pentru că economia este la pământ, iar pentru a mişca arme şi pe o distanţă de câţiva km e nevoie de mulţi bani, bani pe care Rusia nu îi are. Ca urmare, are nevoie de state satelit, aşa cum a avut întotdeauna, state pe care să le exploateze şi pe care să se spijine. Tocmai din acest motiv cele mai atractive sunt ţările din fostul spaţiu sovietic. Sunt aproape şi dispun de imense resurse energetice care pot fi mulse. Recuperarea acestor state este prioritară pentru Rusia, dacă nu chiar esenţială pentru supravieţuirea ei, dar nu o supravieţuire liniştită ci una care să ţină Moscova în vârf, acolo unde se fac jocurile, se nasc şi mor conflictele, unde se învârt finanţele lumii, unde doar cei puternici ajung. Iar la ora asta Rusia nu este capabilă să se ridice la înălţimea ambiţiilor sale. Din această cauză Moscova se foloseşte de toate mijloacele posibile pentru a câştiga teren în Europa. Dar o face în stilu-i caracteristic, acela a unei brute staliniste, prin ameninţări asupra statelor est şi central europene, prin intervenţii în politica lor internă, folosind şantajul energetic şi încercând să convingă cancelariile occidentale că răul suprem este reprezentat de SUA. Este singurl mod prin care ştie să acţioneze. Modul rusesc. Într-o reuniune la Evian, preşedintele rus a catalogat SUA drept cauza tuturor problemelor şi că prin politica sa externă distrugătoare, Administraţia Bush împinge Europa spre un nou război rece. Dacă am analiza discursurile lui Medvedv am vedea că nu sunt diferite de cele ale lui Hugo Chavez şi Mahmoud Ahmadinejad. Şi nu sunt diferite pentru că locul lui Dmitri Medvedev este printre aceştia.