Kazahstanul se pregăteşte să aniverseze, pe 16 decembrie, 16 ani de independenţă, ani marcaţi de legături prioritare ale fostului satelit sovietic cu comunitatea europeană.

Luna decembrie a lui 1991 a deschis o nouă etapă în istoria Kazahstanului. În ziua de 16 decembrie 1991, ţara şi-a declarat independenţa, pe harta lumii apărând un nou stat democratic, Republica Kazahstan. Acest fapt a însemnat începutul unui proces al dezvoltării şi perfecţionării ordinii de stat, orientat în direcţia creării unei economii de piaţă, formării unei politici externe şi asigurării securităţii naţionale. Moştenirea sovietică a lăsat o economie planificată în stare de colaps, tensiuni politice, sociale. În primii ani de la câştigarea independenţei a devenit clar că tranziţia de la un sistem rigid la unul de piaţă liberă va fi foarte dificilă, dureroasă şi îndelungată. În acest scop, în 1992 a fost elaborată Strategia transformării şi dezvoltării Kazahstanului ca stat suveran, a cărei implementare a devenit posibilă numai după introducerea monedei proprii. Primul preşedinte al noului stat independent, Nursultan Nazarbaev, a indicat direcţia de dezvoltare a ţării spre liberalizarea economiei. Au fost adoptate mai multe legi, care au avut ca scop reformarea economică şi socială, reconstrucţia activităţii financiare, bancare şi dezvoltarea întreprinzătorilor privaţi. S-a ajuns la înţelegerea faptului că republica nu se poate dezvolta fără un program de acţiuni clare şi fără o viziune pe termen lung. În zilele noastre, Kazahstanul se află la începutul unei noi etape de transformări economice. Kazahstanul va prelua în anul 2010 preşedenţia OSCE. Acest lucru reprezintă realizările Kazahstanului în sfera construirii societăţii democratice şi a economiei libere de piaţă. Preşedenţia OSCE va contribui la modernizarea în continuare a reformei sistemului politic în Kazahstan, fapt ce coincide cu direcţia aleasă de conducerea statului, orientată spre reformarea vieţii social-politice a ţării în sensul democratizării acesteia. În privinţa relaţiilor Kazahstanului cu Uniunea Europeană, acestea au constituit încă de la început o direcţie prioritară a diplomaţiei kazahe. Relaţiile dintre statul kazah şi Uniunea Europeană au fost stabilite în anul 1992, iar din 1999 a intrat în vigoare Acordul cu privire la parteneriatul şi colaborarea dintre Kazahstan şi UE, care reglementează relaţiile reciproce din domeniul transportului, energiei, agriculturii, protecţiei mediului, precum şi în combaterea terorismului şi a criminalităţii. În 2006, Kazahstanul şi UE au convenit asupra a două acorduri privind cooperarea în domeniul energetic. Există şi acorduri în privinţa comerţului cu materie radioactivă, Kazahstanul deţinând aproape un sfert din rezervele de uraniu ale planetei.

În ultima vreme, datorită unei dependenţe tot mai accentuate a UE de resursele energetice şi rutele de transport ruseşti, care şi-au dovedit instabilitatea din cauza politicilor Moscovei, oficialii de la Bruxelles au pledat în favoarea includerii fostului sat sovietic în categoria de furnizori energetici ai Uniunii, în special în contextul în care Kazahstanul deţine importante rezerve de petrol şi gaze naturale.


Dan ŞANDRU