Israelul şi Palestina - o problemă eternă
În urmă cu 60 de ani, Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite a votat împărţirea Ţării Sfinte, oferindu-o evereilor şi palestinienilor pe principiul fiecare cu jumătatea lui. Nici evreii şi nici arabii nu au fost mulţumiţi de decizia ONU. Atunci, un politician pe numele său Ben Gurion şi-a dat seama că evreii nu vor fi niciodată mulţumiţi cu împărţeala pe care au făcut-o creştinii şi că aceasta ar fi singura şansă ca să-şi recapete ţara. A acceptat în final, şi a proclamat statul Israel.
În numeroase lagăre europene de după război, supravieţuitori ai Holocaustului aşteptau să se îmbarce pentru a se aşeza în noua lor ţară, iar acasă în noul stat, evreii sătui de a fi consideraţi străini în propria lor ţară au pus mâna pe arme şi i-au alungat pe soldaţii britanici însărcinaţi cu păstrarea ordinii în cadrul unui mandat ONU. Rezoluţia 181 a ONU de împărţire a Palestinei a fost respinsă de palestinieni şi de statele arabe care s-au grăbit la rândul lor să-şi asmuţească armatele asupra noului stat format. Peste 600.000 de evrei trăiau la sfârşitul anului 1947 în Palestina, iar mulţi dintre arabi apreciau că aceştia ar trebui izgoniţi. Totuşi, primul război israeliano-arab s-a încheiat cu o importantă victorie israeliană. De atunci, în fiecare an, israelienii sărbătoresc Ziua proclamării Israelului, iar palestinienii comemorează ceea ce ei numesc "Nagba" - ziua catastrofei. Palestinienii au sperat mai tot timpul, şi continuă să o facă, cum că trecerea timpului lucrează în favoarea lor. În realitate, palestinienii se pare că au ratat toate ocazile pe care le-au avut pentru a-şi proclama propriul stat liber şi suveran. Consecinţele acestui fapt au făcut ca în aceste decenii ce au urmat, războaiele, intifadele şi confruntările sângeroase să provoace zeci de mii de morţi şi răniţi şi ditrugeri materiale de zeci de mii de miliarde de dolari. Ura şi politica răzbunării s-au lăsat asupra Orientului Mijlociu, transformându-l într-un butoi cu praf de puşcă ce ameninţă permanent liniştea şi progresul umanităţii. Dacă proclamarea statului Israel a dus la împlinirea aspiraţiilor naţionale ale evreilor, refuzul arab de a primi partea sa din împărţirea Palestinei a dus la impregnarea revoluţiei naţionale palestiniene cu nuanţe războinice şi teroriste complicînd foarte mult relaţiile israeliano-palestinine. La Annapolis s-a dat startul unei noi politici americane unde preşedintele George Bush a anunţat că împărţirea Palestinei va avea loc până la sfârşitul anului 2008, stabilindu-se că Palestina va deveni ţara palestinienilor aşa cum Israelul este ţara evreilor. Premierul israelian Ehud Olmert este de părere că înfiinţarea statului Palestina este o necesitate naţională israeliană.



Comentarii
Nu există nici un comentariu.