Criza gazului pare a mai contiua încă o perioadă, întrucât compania ucraineană Naftogaz nu a ajuns încă la o înţelegere cu Gazprom. Kievul încearcă să negocieze un preţ preferenţial pentru gazul rusesc pe spinarea Europei. Între părţile negociante pare a fi o lipsă totală de pragmatism, fiecare trăgând de colţul său de plapumă. În tot acest timp, jumătate de Europă îngheaţă de frig.

Ucrainenii dau declaraţii care se bat cap în cap. Astfel, premierul Iulia Timoşenko spune că s-a semnat protocolul privind tranzitul gazelor ruseşti pe teritoriul Ucrainei, deschizând astfel calea pentru reluarea livrărilor de gaze către Europa. La puţin timp, preşedintele Naftogaz a ieşit şi el în faţa presei şi a declarat că negocierile cu Moscova nu au dus la niciun rezultat, or fără dorinţa Moscovei de a deschide robinetul, nu se va întâmpla nimic pe conducte, oricâte protocoale ar semna Timoşenko cu UE. Tensiuniile dintre Kiev şi Moscova nu au fost depăşite încă. Drept dovadă stă eşecul negocierilor dintre cele două companii asupra preţului gazelor pe care Ucraina ar trebui să-l plătească Rusiei. Trebuie precizat că negocierile dintre Rusia şi Ucraina pe tema acestui preţ sunt altele decât cele despre reluarea transportului gazelor prin Ucraina către statele Uniunii Europene. De fapt, negocierile ruso-ucrainene se poartă pe trei direcţii: preţul gazului vândut de Rusia Ucrainei, preţul gazelor ca plată a tranzitului gazului rusesc prin Ucraina şi tariful perceput de Ucraina pentru tranzitul gazelor ruseşti. Dacă toate acestea nu vor fi reglementate deodată de către ambele părţi există şanse infime ca gazul să înceapă se se scurgă spre Europa. Rusia mai aşteaptă şi implementarea sistemului de monitorizare a tranzitului prin Ucraina, subliniind accentuat că la orice mic furt din conducte care va fi constatat, robinetul va fi închis din nou. Nu că ar curge la ora actuală. În privinţa României, aşa cum se ştie, gazul rusesc vine prin intermediari la consumatorii români. Şi fiindcă nu există contract cu Gazprom în mod direct, lucru care ne-ar face să admitem existenţa unei crize, trebuie să aşteptăm remedierea situaţiei. Lucrurile nu stau aşa. Nici unul din toată armata de oficiali români care stau şi se minunează la poalele crizei nu i-a tras de mânecă pe acei intermediari şi să-i ia la rost de ce nu sunt gaze. Contractele nu sunt respectate şi nu sunt cu ruşii. Sunt cu ei. Intermediarii ar trebui să caute soluţii să ofere gazele contractate, pentru că nu se specifică nicăieri că gazele trebuie să vină de la ruşi. Ele trebuie să vină. Că în realitate vin numai de la ruşi pe ocolite e ţeapa pe care ne-a tras-o Radu Berceanu.