Cum ar fi putut explica preşedintele american întregii comunităţi internaţionale că ar fi bombardat facilităţi de fabricare a armelor nucleare despre care propriile servicii de informaţii spun că nici nu există. În aceste condiţii se pare că lumea a fost scutită de o politică şi atitudine ce ar fi putut fi pe cât de distructivă, pe atât de inutilă. Trebuie spus că, din punct de vedere etic, paşii spre energia nucleară civilă şi armele nucleare sunt aproape identici, cu excepţia unor devieri în ultimele faze ale procesului tehnologic nuclear. Partea cea mai dificilă este obţinerea materialelor fisionabile - plutoniul sau uraniul îmbogăţit. Din acest moment, orice stat sau grupare cu scopuri axate spre terorism poate realiza restul procesului în cel mai simplu mod. Energia nucleară are nevoie de combustibil format din uraniu slab îmbogăţit. Prin procesarea sa în reactoare civile se obţine uraniul înalt îmbogăţit. Urmează obţinerea unei cantităţi suficiente pentru masa critică şi pentru explozie. Schemele acestui proces pot fi obţinute de oricine şi la orice oră de pe internet. Partea cea mai dificilă a construirii facilităţilor de îmbogăţire a uraniului este tocmai ceea ce încearcă iranienii, deşi nu în cantităţi suficiente pentru fabricarea unei bombe. Pentru acest lucru le-ar trebuie încă vreo 5 sau 10 ani. După aceea, totul este foarte simplu. Dacă Iranul are capacităţi necesare nu înseamnă că va construi bomba atomică. Însă, în cele din urmă, nu contează intenţia, ci capacitatea. Un exemplu este Japonia, care menţine facilităţi pentru construirea unei bombe pe care nu a construit-o niciodată. Tratatul de Neproliferare Nucleară interzice armele nucleare nu şi dreptul de a construi capacităţi pentru energie nucleară, inclusiv dreptul de a procesa uraniul. Tratatul permite astfel semnatarilor să obţină facilităţi pentru fabricarea armei atomice. Bush a susţinut că a aflat de concluziile raportului servicilor de informaţii doar cu o săptămână înainte de publicare - o declaraţie care este fie mincinoasă, fie arată o incompetenţă crasă la nivelul întregii administraţii de la Casa Albă. Afinitatea administraţiei Bush pentru minciună şi falsuri a întrecut chiar şi apucăturile războinice. Politica potrivit căreia statele mari deţinătoare de arme nucleare încearcă să le oprească pe cele mici de a obţine armele nucleare prin forţă şi ameninţare a ajuns un dezastru total. Irakul, Coreea de Nord şi acum Iranul s-au constituit în câte un fiasco răsunător. Lipseşte o politică potrivită pentru astfel de situaţii.