Cioroianu o ia pe calea ambiguităţii
Dacă la sfârşitul lunii ianuarie, ministrul nostru de Externe afirma, în prezenţa omologului său sârb, Vuk Jeremici, că este în interesul unei ţări ca România a nu recunoaşte independenţa Kosovo, în aceste zile, jucăuşul diplomat, cu ocazia prezentării bilanţului MAE pe 2007, a declarat că "România nu se opune independenţei Kosovo". Această declaraţie vine la numai o zi după ce liderul de la Cotroceni a subliniat, în faţa lui Sarkozy, că România nu va recunoaşte independenţa Kosovo. Crezând, probabil, că diplomaţia este la fel ca la catedra de istorie, unde învârţi "chestiunile" pe o parte şi pe alta până la sfârşitul veacurilor şi te cramponezi de ambiguităţi, domnul Cioroianu a aprofundat: "Poziţia noastră nu s-a schimbat. Aş vrea să fie ceva mai clar un detaliu. România nu se opune independenţei Kosovo. România s-a opus unei soluţii care să nu fie bilateral acceptată. Este o diferenţă de nuanţă. Nu aş vrea ca poziţia noastră să pară una prosârbă sau antikosovară. Este faptul că ne-am manifestat susţinerea de un principiu, faţă de o soluţie bilateral acceptată." Dacă v-aţi prins urechile în această frază, nu vă învinovăţiţi prea mult. Suntem siguri că nici domnul Cioroianu nu a înţeles prea multe din cuvintele care i-au ieşit pe gură. Şi dacă a înţeles, atunci se face vinovat că a mai adăugat şi mai multă confuzie la poziţia României în această problemă, poziţie care tot datorită domniei sale a făcut să apară zâmbete pe feţele europenilor care, analizând viziunea românească în problema Kosovo, se întreabă şi ei ce vrem de fapt. Această tehnică de scărpinat urechea stângă cu mâna dreaptă pe care o practică Cioroianu nu face altceva decât să diminueze credibilitatea ţării în faţa partenerilor străini care, bineînţeles, vor observa că una zice preşedintele şi alta, ministrul de Externe, şi asta la doar un interval de o zi. Probabil că se întreabă dacă ţara mai e şi condusă. În conferinţa de presă susţinută alături de Sarkozy, Băsescu afirma că "România va fi un partener extrem de loial al deciziilor Uniunii, dar nu va recunoaşte independenţa Kosovo". Acest punct de vedere a fost întărit de preşedinte în mai multe rânduri, ultima oară chiar la Bruxelles. Ceea ce este important e ca politicienii noştri, mai ales cei angrenaţi în politica externă, să privească cu atenţie la modul în care situaţia din Kosovo ar putea afecta organizarea administrativă a minorităţiilor naţionale, indiferent de teritoriul pe care acestea se află. Ar trebui să se conştientizeze că prin sprijinirea conferirii de drepturi colective se contravine standardelor europene şi internaţionale acceptate, creându-se un precedent periculos.



Comentarii
Nu există nici un comentariu.