Şapte lideri de partide se înfruntă astăzi în cele mai impredictibile alegeri din ultimii zeci de ani organizate în Marea Britanie, care au adus mai multe formaţiuni mici în prim-plan din cauza fragmentării votului.

David Cameron (48 ani), Partidul Conservator. Acuzat de o campanie ternă, premierul în exerciţiu David Cameron a recurs la pasiune după ce sondajele au arătat că balanţa ultimelor sondaje nu înclină în favoarea sa. Fiul unui agent de bursă, Cameron a absolvit prestigioasele Eton College şi Oxford University, unde a făcut parte din Bullingdon Club - un grup exclusivit de studenţi adepţi ai unor agape excentrice la care alcoolul curgea valuri.

După ce a devenit liderul partidului la vârsta de 39 de ani, în 2005, el a încercat să "detoxifice" marca partidului, evitând probleme abordate tradiţional de dreapta - ca imigraţia - şi insistând asupra unei agende mai liberale. Ed Miliband (45 ani), Partidul Laburist. Proscris anterior la Westminster ca un "ciudat" care a devenit liderul Partidului Laburist după ce şi-a "înjunghiat" fratele, David Miliband, este considerat în prezent cu şanse reale de a deveni viitorul premier al Marii Britanii. Însă, în pofida comportamentului "ciudat" şi obstacolelor frecvente, Ed Miliband şi-a păstrat neştirbită încrederea în sine, despre care tot mai mulţi cred că-l va propulsa în cea mai importantă funcţie în stat. Fiul unui eminent universitar marxist şi al unei activiste, Miliband a crescut într-o familie foarte politizată, frecventată de intelectuali de stânga din întreaga lume. Nick Clegg (48 ani), Partidul Liberal-Democrat.

Experienţa de vicepremier i-a dăunat, sondajele sugerând că atât el cât şi partidul său sunt, în prezent, atât de nepopulari încât şi-ar putea pierde mandatul, riscând finalul unei cariere politice în linia întâi. Mulţi alegători îi acuză pe liberal-democraţii de centru că au susţinut Guvernul conservator al lui Cameron să introducă măsuri de austeritate pentru a reduce deficitul. Nigel Farage (51 ani), Partidul Independenţei Regatului Unit (Ukip). A transformat Ukip într-o forţă la nivel naţional, dar luptă pentru viitorul său politic, apreciază unii comentatori, în opinia cărora campania sa populistă a fost lipsită de suflu. Prin retorica sa antieuropeană şi împotriva corectitudinii politice, Farage, care l-a comparat pe fostul preşedinte al Consiliului European Herman Van Rompuy cu o "cârpă de vase", a condus formaţiunea xenofobă pe primul loc în alegerile pentru Parlamentul European (PE), în 2014.

Nicola Sturgeon (44 ani), Partidul Naţional Scoţian (SNP). Şefa separatiştilor scoţieni, considerată o adevărată vedetă a imprevizibilei campanii britanice, poate decide cine va fi premierul după alegerile de joi. Practic o necunoscută la sud de provincie, anterior, Sturgeon a ieşit în prim-planul campaniei, mulţumită prestaţiilor sale din dezbateri, în pofida faptului că nu candidează pentru un mandat la Westminster.

Leanne Wood (43 ani), Plaid Cymru. Naţionaliştii galezi pot obţine doar câteva locuri în alegerile generale, dar ar putea să fie catapultaţi dintr-o relativă obscuritate într-o poziţie de influenţă în întreaga ţară.

În contextul în care niciun partid nu este creditat cu obţinerea unei majorităţi absolute, formaţiunea socialistă separatistă speră să se alieze cu alţii şi să propulseze Partidul Laburist (de centru-stânga, în opoziţie) la putere în schimbul unor concesii.

Natalie Bennett (49 ani), Partidul Verde. Şefa Green Party a făcut campanie împotriva austerităţii şi pare să adune voturi de pe urma reacţiei de respingere a politicii tradiţionale.