Preluarea preşedinţiei UE de către Cehia nu prea este înghiţită în cercurile europene de la Bruxelles. Unele probleme au început chiar din vara anului 2008, când circulau zvonuri că Franţa nu este prea încântată să predea preşedenţia forului european Cehiei, mai ales că preşedintele ceh Vlaclav Klaus este un eurosceptic cu acte în regulă şi se manifestă ca atare ori de câte ori are ocazia.

Preşedinţia cehă nu este pe placul nici altor state europene din vestul tradiţional european. Cu toate acestea, până acum cehii şi-au făcut cât se poate de bine datoria în chestiuni cum ar fi Gaza, criza gazelor şi criza economică. Cei cu vederi eurosceptice se poate spune că abia aşteaptă ca Praga să se ia la ceartă cu Bruxelles-ul, pentru a-l putea ataca pe acesta din urmă pentru lipsa de înţelegere faţă de părerile statelor mai mici din cadrul Uniunii. Dacă Cehia va fi urecheată şi hărţuită de Bruxelles, celorlalte state est-europene, care au aderat la UE în 2004 şi 2007, nu le va fi totuna să vadă cum este tratată o ţară din cercul lor, pentru că, la fel de bine, ar putea avea şi ele parte de acelaşi tratament. Revenind, preşedintele eurosceptic de la Praga, Vaclav Klaus, se află în contre cu UE, considerând încălzirea globală şi măsurile pentru combaterea acesteia drept minore şi fără legătură cu influenţa umană şi, pe deasupra, se opune şi ratificării Tratatului de la Lisabona. Printre altele, liderul de la Praga refuză să arboreze drapelul european pe sediul preşedinţiei Republicii Cehe. Faptul că Klaus este eurosceptic nu îl face şi antieuropean, el fiind personajul care a depus cererea de aderare la UE a Cehiei în 1996 şi a semnat Tratatul de aderare a ţării în 2003. Pentru toate situaţiile în care se opune UE are puncte de vedere argumentate şi consideră că ţările membre nu ar trebui să înghită pe nevăzute tot ce vine de la Bruxelles. O idee pe care ar trebui să o ia în considerare şi oficialii dâmboviţeni care sunt pe principiul că tot ce zboară dinspre Bruxelles se mănâncă fără a cârti. Atitudine deloc sănătoasă.
Concluzia este că pentru a asigura mersul Uniunii Europene aşa cum este prevăzut în statut, vechii membri, obişnuiţi să dea ordine şi ceilalţi să execute, ar trebui să-şi revizuiască atitudinea şi, deşi se vor lovi şi pe viitor de scepticism în ceea ce priveşte unele dintre iniţiativele Bruxelles-ului, vor trebui să găsească punct de dialog şi predispoziţie la negocieri, pentru că de multe ori nemulţumiri apar chiar în rândul ţărilor cu vechi state în Uniune.
Dan CINCU