De curând, surse din Ministerul român al Apărării au declarat că există discuţii la nivel de experţi cu privire la crearea unui sistem antirachetă al NATO care să protejeze şi partea de sud-est a Alianţei, o astfel de decizie putând fi adoptată la summitul de la Bucureşti.

Este destul de sigur că una dintre temele importante care vor fi dezbătute la Bucureşti va fi chiar rolul apărării antirachetă în cadrul organizaţiei. Se poate spune că începe să se dezvolte la nivelul NATO un concept de bază care vizează începerea mai multor studii pentru completarea sistemului antirachetă al SUA, stabilit pe baza acordurilor bilaterale, cu un sistem NATO care să înglobeze atât facilităţile SUA, cât şi ale altor state. Nu ştim cât de în serios mai poate fi luat preşedintele George Bush, dar acesta a declarat, într-un discurs la Universitatea naţională de apărare a SUA, că România şi Bulgaria ar putea fi ţintele unui atac cu rachete balistice iraniene. Liderul american a avertizat Europa asupra necesităţii urgente de instalare a unui scut american antirachetă. Bush pare sigur că Teheranul încearcă să obţină arma nucleară şi că ar putea dezvolta rachete balistice intercontinentale capabile să ajungă în Statele Unite şi să radă Europa de pe faţa pământului până în anul 2015. La rândul lor, oficialii iranieni au declarat, citaţi de Bush, probabil cu exagerările de rigoare, că Iranul dezvoltă o rachetă cu rază de acţiune de 1200 de mile, care ar putea să le ofere capacitatea de a lovi mai mulţi aliaţi ai SUA printre care Grecia, România, Bulgaria şi posibil Polonia, Ungaria şi Slovacia. Cu privire la preconizatul scut american antirachetă, responsabilii americani au făcut multe eforturi în încercarea de a găsi o cale diplomatică la opoziţia fermă a Moscovei faţă de planul scutului antirachetă, Kremlinul considerând această iniţiativă a SUA drept o ameninţare la adresa securităţii sale. Washingtonul a dorit să îndulcească pastila şi a comentat că sistemul antirachetă preconizat a fi instalat în Cehia şi Polonia ar putea fi foarte uşor depăşit de arsenalul nuclear al Rusiei şi că scopul acestui sistem este de a detecta state care ar putea ameninţa SUA cu un atac de rachete balistice, SUA, bineînţeles, neconsiderând Rusia o astfel de ameninţare. Nu mai departe de anul trecut, comandantul Gardienilor Revoluţiei, generalul Yahya Rahim Savafi, afirma că, în cazul în care Iranul va fi atacat, are capacitatea de a lovi inamicul până la o distanţă de 2000 de kilometri. De asemenea, regimul iranian a testat şi în luna ianuarie 2006 o rachetă sol-sol cu rază lungă de acţiune, capabilă să transporte până la trei focoase nucleare. Probabil că acest test este motivul pentru care şeful Gardienilor Revoluţiei a declarat că Iranul este pe punctul de a-şi dezvolta capacităţi balistice strategice, inclusiv un important arsenal de rachete cu rază lungă de acţiune de până la 2000 de kilometri.