Vizita lui George Bush este una curioasă, deoarece preşedintele american vine la Ierusalim spre sfârşitul mandatului său, care se va încheia exact peste aproape un an, în ianuarie 2009. De obicei, cei care vizitează Ierusalimul sunt candidaţii la preşedenţia Statelor Unite, iar vizitele au loc în timpul campaniei electorale. Interesant este că vreme de şapte ani George Bush a evitat sau nu a vrut să viziteze Israelul nici măcar o singură dată. Un lucru destul de curios pentru un preşedinte considerat cel mai apropiat de Israel dintre toţi preşedinţii pe care i-au avut Statele Unite. Se pune întrebarea care este scopul acestei vizite chiar la sfârşitul vacanţei de anul nou. Vreme frumoasă nu e la Ierusalim, tensiunile sunt în creştere, iar în ultimele zile peste 35 de palestinieni au fost ucişi de armata israeliană ca răspuns la atacurile cu rachete Qassam care au început să vizeze oraşul Ashkelon. Se poate înţelege faptul că vizita lui George Bush în această zonă plină de tensiuni urmăreşte de fapt instalarea păcii israeliano-palestiniene. Probabil că Bush speră ca în aceste 12 luni de preşedenţie care i-au mai rămas să reuşească să-i împace pe israelieni şi pe palestinieni şi să ajungă să fie invitatul de onoare la proclamarea statului Palestina. Din păcate pentru Bush, Orientul Mijlociu nu duce lipsă de speranţe deşarte ci mai degrabă de o performanţă a deciziilor şi de un mecanism eficient de implementare a acestora. Se prea poate ca Bush, prin această vizită, să ţină să arate israelienilor şi nu numai că legăturile de pritenie dintre el şi Ehud Olmert sunt trainice şi mai căduroase ca oricând. Nu trebuie lăsat în afară faptul că politica israeliană este în fierbere, iar la toamnă urmează să aibă loc alegeri. Vizita lui Bush se prea poate a se dori a fi un sprijin pentru un Ehud Olmert aflat în cădere libere în sondaje. La rândul său, de când se află la putere Olmert a promovat o politică pro-americană şi pragmatică mai ales în problema iraniană, fapt care nu i-a scăpat liderului de la Casa Albă. Acum a venit probabil ziua răsplăţii. Un alt motiv al vizitei ar putea fi semnele pierderii răbdării israeliene faţă de frecuşurile şi ameninţările iraniene. Poate când ameninţarea iraniană va dispărea, Orientul Mijlociu va avea o altă faţă. Poate atunci când toate punţile dintre terorism şi mişcările naţionaliste palestiniene vor dispărea, când fondurile şi armele dinspre Teheran vor fi eliminate, atunci se va putea vorbi şi despre pacea israeliano-palestiniană.