Comisia de externe a Parlamentului britanic a dat publicităţii un raport în care se precizează că scutul american antirachetă riscă să nu consolideze securitatea Europei, ci să afecteze interesele NATO, dacă va fi implementat, în ciuda opoziţiei Rusiei.
Statele Unite continuă să susţină că sistemul antirachetă vizează să contracareze eventualele atacuri lansate de state precum Iranul, iar Rusia susţine că proiectul este pentru intimidarea sa şi se constituie într-o ameninţare pentru frontierele sale. Astfel, Moscova a cerut în repetate rânduri Washingtonului să renunţe la instalarea rachetelor din Polonia şi a radarului din Cehia.
În urmă cu câteva luni, Moscova ameninţa că va desfăşura rachete Iskander cu rază scurtă de acţiune în enclava Kaliningrad, situată între Polonia şi Lituania, ca răspuns al intenţiei americane de a instala scutul antirachetă.
Comisia de externe a Parlamentului britanic precizează, reluând, de altfel, o idee rusească, că un sistem antirachetă care să protejeze Europa trebuie să fie un proiect comun al statelor NATO şi al Rusiei, Moscova neputând fi ignorată în acest proiect.
Planurile americane pentru scutul antirachetă au implicat decizia Londrei de a permite folosirea a două baze ale aviaţiei militare britanice (RAF), fapt pe care comisia îl consideră ca fiind o decizie regretabilă, ţiind cont că intenţia de a dezvolta scutul antirachetă cu o oarecare implicare britanică presupune retragerea ţării din Tratatul pentru rachete balistice, lucru nepopular pentru majoritatea politicienilor de la Londra.
Noua administraţie de la Washington, în frunte cu Barack Obama, şi-a luat angajamentul să continue proiectul atâta timp cât Iranul reprezintă o ameninţare, prin programul său nuclear, deşi există zeci de rapoarte care arată că Iranul este departe de a deţine arma nucleară şi că proiectele sale în acest domeniu privesc doar latura civilă.
Comisia de externe a mai precizat că există riscul ca reuniunea de anul viitor, consacrată revizuirii Tratatului de neproliferare nucleară, să eşueze, dacă cele cinci mari puteri nucleare al lumii nu vor face paşi decisivi pentru o dezarmare nucleară concretă.