Mai mult ca sigur că anul 2008 va fi al doilea an consecutiv al "războiului rece" dintre România şi Republica Moldova, confruntare declanşată de guvernarea comunistă de la Chişinău. Anul care a trecut s-a încheiat în forţă prin tratarea Mitropolitului Petru al Basarabiei la graniţă ca pe un traficant de droguri, iar anul 2008 a început prin expulzarea rapidă a doi preoţi din cadrul Mitropoliei Basarabiei.

Frecuşurile dintre cele două maluri ale Prutului au fost declanşate la începutul anului 2007 când preşedintele Vladimir Voronin i-a primit pe aşa zişii reprezentanţi ai "minorităţii moldoveneşti" din România pe care i-a compătimit pentru discriminarea la care sunt supuşi de către autorităţiile române. Voronin şi-a continuat atacurile pe toată durata anului 2007 prin intermediul unor declaraţii agresive făcute la postul de televiziune pro-prezidenţial NIT. Toate serviciile secrete moldoveneşti parcă au lăsat la o parte orice altă activitate din domeniu şi şi-au făcut un nou job din urmărirea diplomaţilor români. Anotimpul căderii frunzelor a venit cu o serie de expulzări de diplomaţi români şi tratarea cu dispreţ a ministrului român de Externe aflat în vizită la Chişinău. În paralel cu aceste acţiuni au apărut o serie de "istorici şi lingvişti" care au dezvoltat ideea de "moldovenism" pe care au dus-o pe cele mai înalte culmi şi nu mică ne-a fost mirarea că moldovenii nu au devenit rasa cea mai superioară de pe planetă. Instrumentele folosite de Vladimir Voronin în aceste atacuri aparţin cu siguranţă războiului rece: declaraţii agresive, expulzări de diplomaţi, folosirea ideologizării discursului inter-ţări în locul promovării dialogului, boicotarea relaţiilor diplomatice normale între state. Din când în când, la intervale regulate Voronin flutură perspectiva "Moldovei Mari" care chipurile se întinde de la Carpaţi la Nistru. Nici din punctul de vedere al situaţiei interne lucrurile nu se încadrează într-un cadru normal. Comuniştii de la Chişinău practică acapararea mass-mediei electronice şi un control şi o presiune tot mai mare asupra celei scrise. Sunt modificate cursurile de istorie din şcoli şi de limba română. De asemenea sunt îndepărtate toate manifestările din spaţiul public care fac referire la România. Au fost trasate câteva linii care se transormă în teze: limba moldovenească care este diferită de cea română, poporul moldovenesc care este diferit de cel român, statul medieval Moldova şi-a continuat existenţa şi după unirea din 1859 cu Ţara Românească. Toate aceste teze au apărut într-o formă sau alta în perioada stalinistă fiind demontate de-a lungul timpului atât de oameni de ştiinţă ruşi cât şi occidentali. Dar acest lucru nu are nici efect şi nici importanţă pentru noul strat de bolşevism care a cuprins conducerea de la Chişinău. În aceste condiţii statul Republica Moldova este unul falimentar. La puţin timp după apariţia primelor declaraţii belicoase Voronin a anunţat că doreşte semnarea unui tratat de bază cu Bucureştiul în care se pare că doreşte să includă şi tezele moldovenismului. Acest lucru nu trebuie acceptat de Bucureşti. Mai mult de atât nici nu trebuie băgat în seamă. Mai mult ca sigur că bolşevicii de la Chişinău vor continua ofensiva anti-românească şi pe durata anului 2008. Cert este că această atitudine nu-i va apropia de Europa, iar ceea ce este trist pentru ei, deşi nu îşi dau seama, nu-i va apropia nici de Rusia care nu are nevoie de astfel de bătăi de cap, la fel cum nu are nevoie de ei sau de acordul Chişinăului pentru a-şi întări influenţa în Transnistria prin păstrarea bazelor militare.