La împlinirea a 60 de ani de la adoptarea Declaraţiei universale a drepturilor omului, Amnesty Internaţional, în raportul său anual, acuză cele şase decenii de eşecuri ale comunităţii internaţionale în privinţa implementării prevederilor declaraţiei.

La prezentarea raportului, secretarul general al Amnesty International, Irene Khan şi-a exprimat regretul că la 60 de ani de la semnarea Declaraţiei, în 1948, bilanţul acestor ani, oferă prea puţine motive de bucurie. S-a atras atenţia că tortura este în continuare practicată în cel puţin de 81 de state, sistemul judiciar nu respectă normele de echitate în aproximativ 55 de state, iar libertatea de exprimare este încălcată în 77 de state. Organizaţia Amnesty International a subliniat că nu vrea să subaprecieze progresele importante realizate în tot acest interval de la adoptarea declaraţiei, dar toate acestea sunt insuficiente. Un punct important în raport este ocupat de situaţia dezastruoasă a drepturilor omului în Federaţia Rusă. Potrivit acestuia Rusia este o ţară încrezătoare în forţele sale, care înregistrează profituri extrem de mari din petrol, care oferă un exemplu prost în ceea ce priveşte respectarea drepturilor omului. Sunt date şi exemple, precum ar fi Caucazul de Nord unde puterea rusă se foloseşte de răpiri violente, execuţii fără proces, torturi, precum şi ţinerea în arest în mod ilegal, toate cu scopul de a controla populaţia civilă din Cecenia, Ingusetia, Daghestan şi Oseţia de Nord. De asemenea, în Rusia se constată o creştere alarmantă a infracţiunilor pe fond de ură rasială, utilizarea de torturi şi un comportament brutal la adresa persoanelor reţinute, extrădarea de către statul rus a unor persoane către ţări din CSI, unde există un risc sporit ca acestea să fie supuse unor torturi şi altor încălcări grave ale drepturilor omului. Moscova a replicat sec, în stilu-i caracteristic, declarând că "amestecul organizaţiilor internaţionale în activitatea legislativă a unor state nu poate fi permisă". Printre cam toate statele luate la bani mărunţi nu a scăpat nici Republica Moldova şi nici România. În Republica Moldova, traficul de persoane, tortura şi relele tratamente sunt practici extinse în ţară, în timp ce autorităţile comuniste restricţionează libertatea de exprimare. În România, probleme mai grave sunt discriminarea tiganilor, abuzuri ale unor poliţişti şi situaţia dezastruasă din unele instituţii de psihiatrie. Nu este uitată şi posibila implicare a României alături de Polonia în programul detenţiilor secrete şi extrădărilor extraordinare, iniţiat de Statele Unite.