Trupele de paraşutişti militari, la a 64-a aniversare
În condiţiile în care majoritatea statelor europene îşi constituiseră deja mari unităţi de paraşutişti militari, factorii de decizie politică şi militară de la Bucureşti au hotărât în prima jumătate a lunii iunie 1941 înfiinţarea primelor subunităţi de paraşutişti militari, mai precis pe data de 10 iunie 1941.
Statul Major al Ministerului Aerului, prin ordinul HR 5945/1941, a dispus înfiinţarea pe lângă Centrul de Instrucţie al Aeronauticii Militare a Şcolii de Paraşutişti, cu un efectiv de 130 de elevi, din care şi eu am făcut parte între anii 1942-1944. Şcoala de paraşutişti era dislocată în localitatea Popeşti-Leordeni. În prezent, unităţile de paraşutişti sunt în Buzău şi alte subunităţi în diferite garnizoane. În timpul celui de-al doilea război mondial, unităţile de paraşutişti şi-au demonstrat eficienţa, cu ajutorul lor s-au obţinut succese importante şi rapide, materializate prin eliberarea părţii de nord a Capitalei.
Pregătirea trupelor de paraşutişti militari se desfăşoară şi azi - una la sol şi alta aeriană -, atât ziua, cât şi noaptea. Modul de acţiune a paraşutiştilor constă în incursiuni, capcane, încercuiri şi ambuscade, atât pe timp de zi, cât şi noaptea. A doua formă de pregătire este cea aeriană de specialitate, specifică paraşutismului, care cuprinde cunoaşterea avioanelor şi a paraşutelor şi executarea de lansări cu paraşuta la puncte fixe, prin lansări comandate şi automate. Dotarea paraşutiştilor de azi corespunde cerinţelor NATO. Ca veteran al paraşutismului militar şi veteran de război, sunt mândru şi onorat că am făcut parte din această armă de elită a armatei române. La cei 83 de ani ai mei, gândurile şi sentimentele mele de aleasă preţuire şi recunoştinţă se îndreaptă spre bravii eroi paraşutişti căzuţi la datorie, luptând până la sacrificiul suprem, pentru independenţa şi suveranitatea României.
col (r) veteran de război paraşutist,



Comentarii
Nu există nici un comentariu.