A face rost de un loc de muncă, în actualele condiţii ale vieţii noastre economice, nu reprezintă cea mai grea încercare pentru cel ce vrea să se integreze în câmpul muncii, respectiv să aibă posibilitatea să ducă ceva bani acasă pentru a asigura traiul familiei sale. Nu este o foarte grea încercare, pentru că mână de lucru se cere peste tot. Doar harnic să fie omul şi să nu coste mult. Adică să se mulţumească cu cât mai puţin. Şi nici să cunoască prea multe din capitolele legii privind munca. În rest, fiecare cu norocul său. Şi cu mintea sa. Dacă vom mai spune că ?norocul? mai depinde şi de felul în care se poartă colegii de muncă, de anturajul în care se află la un moment dat, atunci îl vom scoate pe omul nostru din sfera strictei răspunderi personale asupra sa şi îl vom integra unui complex al relaţiilor sociale care ar trebui să-l apere, să-l orienteze şi protejeze. Cum, de fapt, nu se întâmplă mai întotdeauna aşa! Omul la care ne vom referi în aceste căteva rânduri face parte din categoria celor care n-au avut norocul de a da nici peste un angajator cu simţul răspunderii şi al respectului faţă de lege, nici peste colegi de muncă în măsură să-l ocrotească. Din acest complex al faptelor, căruia putem să-i spunem ghinion, în zilele trecute s-a ţesut o întâmplare cu un final tragic. Un om, un cap de familie, tată şi soţ, în seara zilei respective nu şi-a mai ocupat locul în capul mesei, în rândul familiei sale reunite. Din păcate, trebuie să ne folosim de această sintagmă, el a fost cules cu pătura şi astfel transportat la spitalul care nu a mai avut ce-i face. Cercetarea împrejurărilor în care omul nostru şi-a pierdut viaţa este în plină desfăşurare. Inspectorii de protecţia muncii au multe aspecte de elucidat, au dificila sarcină de a reconstitui drumul parcurs de X.Z. (îi vom da această ipotetică identitate personajului nostru principal), de la reluarea zilei de lucru, până în amurgul ei, care a coincis şi cu amurgul vieţii tânărului om. Faptele, în structura lor sumară, ne sunt aduse la cunoştinţă de dl Aurel Ilie Negruţiu, inspectorul şef al Inspectoratului Teritorial de Muncă Bihor: "Accidentul s-a petrecut la o exploatare forestieră. O mică societate angajată în astfel de lucrări finalizase în ziua respectivă un anume sector, urmând ca de a doua zi să înceapă altul. Lucrul fiind dus la bun sfârşit, s-a considerat că e un bun prilej de o mică petrecere, acolo, în inima codrului, pentru că-i mai răcoare şi pălinca pică mai bine. S-a închinat, s-a râs şi s-a glumit, iar s-au ciocnit pahare, şi tot aşa, până cănd tovarăşii de muncă au dat mari semne de oboseală. Chestionarea fiecăruia dintre ei va scoate la iveală modul exact cum s-au desfăşurat faptele. Dar din ceea ce se ştie până în prezent, se pare că X.Z. nu a mai fost în stare să calce pe urmele celorlalţi, refuzând să-i urmeze. Nici ceilalţi n-au găsit o altă variantă în afară de aceea de a-l lăsa să doarmă lângă utilajele exploatării". Somnul bun şi aerul mai înţepător al nopţii l-au trezit cât de cât pe X.Z., care, mahmur şi, probabil, speriat de întunericul nopţii, a găsit cu cale că singurul lucru pe care îl are de făcut este să se urce pe tractor şi să pornească spre... spre cine ştie unde... Şi a pornit... A fost găsit dimineaţa, cu tractorul răsturnat. Sunt grele remuşcările care-i vor stăpâni de acum încolo pe fiecare din cei câţiva oameni ai acelui loc de muncă, rotunjite mereu şi mereu în jurul aceloraşi întrebări: ?De ce l-am părăsit??. ?De ce nu l-am trezit şi să-l luăm cu noi??. Pe de altă parte, angajatorul poartă, la rându-i, o altă răspundere. Poate a instructajului de protecţia muncii nefăcut, sigur a contractului de muncă neîncheiat şi, de aici, a multor lipsuri ce se adună de-acum asupra familiei descompletate, inclusiv a unor drepturi şi despăgubiri.