Pelerinajul sfântului giulgiu Giulgiul din Torino este una din cele mai disputate dovezi despre existenţa lui Iisus. La Mănăstirea Franciscană "Maica Domnului", din Oradea, sute de credincioşi s-au înghesuit, ieri, pentru a atinge copia după pânza care l-a acoperit pe Mântuitor după ce a fost coborât de pe cruce şi în cele trei zile cât a fost înmormântat în peşteră. Primirea sfântului giulgiu s-a făcut de către PSS Virgil Bercea, Episcop greco-catolic de Oradea, însoţit de un sobor de preoţi. Pânza a fost prezentată pentru prima oară la Timişoara, urmând ca, după Oradea, să fie expusă la Şimleu Silvaniei şi Zalău. Giulgiul lui Iisus are o lungime de 4,34 metri şi lăţimea de 1,10 metri. De câteva secole, giulgiul din Torino constituie obiectul unor aprinse controverse, provenienţa lui nefiind pe deplin elucidată. Prima prezentare publică a acestuia în Europa a avut loc, în anul 1357, în Franţa, la Lirey, pentru ca în anul 1578 să fie predat Domului din Torino. Un raport de medicină legală, publicat în anii `70, în USA, a constatat că, anatomic, amprentele nu sunt false. Pe cap, pe ceafă şi pe frunte se observă o mulţime de răni mici din care s-a scurs sânge, iar încheietura de la mâna stângă (negativul imprimat pe giulgiu este proiecţia inversă a corpului) arată o rană destul de mare. Cele 130 de răni de la biciuire au fost produse de biciul roman flagrum, iar pe partea dreaptă a pieptului se observă o rană îngustă (locul în care a fost înţepat cu lancea lui Longinus). Totodată, rana de la picior corespunde locului prin care s-a fixat un cui prin ambele picioare împreunate. Se pot constata, aşadar, paralele între raportul de medicină legală publicat în anii `70 şi relatările Evangheliilor asupra execuţiei lui Iisus. La ora actuală, nu se poate afirma cu certitudine când anume giulgiul a fost ţesut. Practic, misterul giulgiului a rămas şi pe mai departe neelucidat...