Sute de orădeni au sărutat "Cămaşa lui Cristos"
Pelerinajul sfântului giulgiu
Giulgiul din Torino este una din cele mai disputate dovezi despre existenţa lui Iisus. La Mănăstirea Franciscană "Maica Domnului", din Oradea, sute de credincioşi s-au înghesuit, ieri, pentru a atinge copia după pânza care l-a acoperit pe Mântuitor după ce a fost coborât de pe cruce şi în cele trei zile cât a fost înmormântat în peşteră. Primirea sfântului giulgiu s-a făcut de către PSS Virgil Bercea, Episcop greco-catolic de Oradea, însoţit de un sobor de preoţi. Pânza a fost prezentată pentru prima oară la Timişoara, urmând ca, după Oradea, să fie expusă la Şimleu Silvaniei şi Zalău.
Giulgiul lui Iisus are o lungime de 4,34 metri şi lăţimea de 1,10 metri. De câteva secole, giulgiul din Torino constituie obiectul unor aprinse controverse, provenienţa lui nefiind pe deplin elucidată. Prima prezentare publică a acestuia în Europa a avut loc, în anul 1357, în Franţa, la Lirey, pentru ca în anul 1578 să fie predat Domului din Torino. Un raport de medicină legală, publicat în anii `70, în USA, a constatat că, anatomic, amprentele nu sunt false. Pe cap, pe ceafă şi pe frunte se observă o mulţime de răni mici din care s-a scurs sânge, iar încheietura de la mâna stângă (negativul imprimat pe giulgiu este proiecţia inversă a corpului) arată o rană destul de mare. Cele 130 de răni de la biciuire au fost produse de biciul roman flagrum, iar pe partea dreaptă a pieptului se observă o rană îngustă (locul în care a fost înţepat cu lancea lui Longinus). Totodată, rana de la picior corespunde locului prin care s-a fixat un cui prin ambele picioare împreunate. Se pot constata, aşadar, paralele între raportul de medicină legală publicat în anii `70 şi relatările Evangheliilor asupra execuţiei lui Iisus.
La ora actuală, nu se poate afirma cu certitudine când anume giulgiul a fost ţesut. Practic, misterul giulgiului a rămas şi pe mai departe neelucidat...



Comentarii
Nu există nici un comentariu.