Sebastian Lupu, actor la Trupa "Iosif Vulcan" Oradea:
"Noi, actorii, ducem experienţele personajelor cu noi. Sigur, ele se şterg cu timpul, dar, undeva, în subconştient, fiecare personaj rămâne la fel de puternic..."
Tinereţe, talent, pasiune pentru teatru, acestea sunt doar câteva dintre atuurile care au stat la baza afirmării lui Sebastian Lupu, unul dintre cei mai îndrăgiţi actori ai Trupei "Iosif Vulcan", din Oradea. Ieri, ne-a primit "acasă", teatrul reprezentând pentru fiecare actor un al doilea cămin.
Sebastian Lupu a văzut lumina zilei pe 7 iulie 1974, la Cluj-Napoca. A urmat Liceul Industrial nr. 2, iar apoi, Facultatea de teatru a Universităţii "Hyperion", din Bucureşti, clasa prof. Eusebiu Ştefănescu. Între 1994-1995, a colaborat cu Teatrul "Ion Creangă", din Capitală, unde a jucat şi câteva roluri, iar în perioada 1995-1997, a lucrat ca regizor tehnic. Din 1997, este angajat la Teatrul de Stat din Oradea. Este căsătorit cu actriţa Mirela Niţă. A debutat în urmă cu zece ani, în piesa Inimă de câine, după Mihail Bulgakov, apoi, în spectacolul Într-un parc... pe-o bancă, reluată opt ani mai târziu. A urmat o serie de alte roluri, printre care amintim: Spiridon - O noapte furtunoasă, locotenentul - Răceala, băiatul - Adunarea femeilor, crainicul - Medeea, Ratinois - Praf în ochi, unul din cei trei oligofreni - Electra, Pozzo - Aşteptându-l pe Godot, Jackson - Cel care primeşte palme, directorul hotelului - Şi miniştrii calcă strâmb, şeful administrativ - După ploaie etc. În paralel, Sebastian Lupu colaborează cu Fundaţia Abracadabra - Teatrul Naţional pentru Copii, condusă de Marian Râlea, în cadrul căreia a realizat numeroase spectacole, atât în Oradea, cât şi în ţară. "În general, rolurile pe care le-am interpretat mi-au plăcut, deşi nu toate mi se potriveau sută la sută. Există o imagine asupra rolului pe care o ai când faci prima lectură şi, de cele mai multe ori, regizorul are o cu totul altă viziune asupra acestuia. După părerea mea, un rol mai puţin reuşit apare atunci când cei doi, regizor şi actor, nu fac nimic pentru a se apropia de personaj", ne-a mărturisit interlocutorul nostru.
Întrebat cât este de uşor pentru un actor să iasă din pielea unui personaj, după ce a părăsit scena, Sebastian Lupu a declarat: "Noi, actorii, ducem experienţele personajelor cu noi. Sigur, ele se şterg cu timpul, dar, undeva, în subconştient, fiecare personaj rămâne la fel de puternic...".



Comentarii
Nu există nici un comentariu.