Riscul de a româniza Europa
Felul în care aleşii noştri s-au făcut de râs la ceremonia de învestire oficială a europarlamentarilor români a devenit motiv de glumă la Strasbourg, dar şi cauză de modificare a programului oficial. Abia intraţi în Europa, ne şi purtăm, în diverse ocazii, asemeni ţaţelor ce-şi ridică poalele-n cap, uite-aşa, de-al naibii, ca să le facă-n ciudă doamnelor oripilate.
Care doamne se vor amuza şi mira o vreme, până când vor înţelege că românul nu face ceea ce trebuie decât atunci când i se dictează. Nici una din cele două variante, însă, haos sau autoritate în exces, nu sunt prielnice deprinderii conduitei democratice şi civilizate, ci doar mimării ei, în cel mai fericit caz. Aşa că sunt destule indicii că mai avem mult şi bine până când delegaţia României la Parlamentul Europei, de pildă, nu se va face şi nu ne va face de râsul lumii normale. Festivitatea primirii drapelelor României şi Bulgariei în forul reprezentativ continental trebuia să fie urmată de discursurile câte unui delegat din cele două ţări. Ce fac 35 de români, fie ei şi europarlamentari, când, adunaţi la un loc, trebuie să-şi desemneze un exponent? Fireşte, îşi scot pe nas, unul altuia, orgoliile, punându-şi ego-ul imbecil mai presus de imaginea ţării pe care o reprezintă. Pesedistul Adrian Severin se considera îndreptăţit să fie el cel care ia cuvântul, bazându-se pe reputaţia sa internaţională şi pe faptul că vine din partea celui mai numeros grup românesc la Strasbourg. La rândul ei, Maria Petre, de la PD, a socotit că e dreptul ei, de vreme ce Partidul Popular e cel mai puternic în Europa şi PD se află la guvernare în România. Iritaţi de ciondănelile românilor, care s-au ţigănit ca la uşa cortului prin culisele Parlamentului, oficialii europeni au recurs la soluţia cea mai eficientă: au tăiat discursurile celor două delegaţii de pe ordinea de zi. Decizia spune totul despre cum merg lucrurile în Uniunea Europeană, la toate nivelele, dar mai ales la cele oficiale, căci la acestea ne referim acum. Cu siguranţă, a contat în tranşarea seacă a hilarei situaţii şi experienţa trăită de oaspeţii europeni la Bucureşti, când au văzut pe viu cum un moment de importanţa aderării poate fi transformat în pretext de încordare a muşchilor pe motiv de rivalitate politică ieftină.
E greu de crezut, în aceste condiţii, că politicienii noştri vor învăţa ceva din modul în care, de exemplu, cele două mari grupuri politice din Parlamentul European (PE) şi-au împărţit preşedinţia acestui for, asigurându-i buna funcţionare prin respectarea înţelegerii iniţiale de împărţire frăţească a mandatului. Desemnarea lui Hans Gert Pöttering, fostul lider al popularilor, în locul socialistului Josep Borrell, a fost un fapt banal pentru politicienii care ştiu să-şi respecte cuvântul şi, implicit, blazonul.
Nici la nivelul colaborării guvernamentale, lucrurile nu stau cu nimic mai bine la noi. După ce, prin ministrul Mediului, Sulfina Barbu, PD-ul a avut un rol major în adoptarea taxei de primă înmatriculare a autoturismelor din import, o dată cu izbucnirea scandalului pe tema impunerii unei astfel de măsuri, Boc şi compania au dat-o cotită, cerând, nici mai mult, nici mai puţin decât renunţarea la taxă. Acelaşi joc dublu, aşadar, de a fi şi la putere şi în opoziţie, după cum o cer interesele proprii, aceeaşi lipsă de coerenţă şi de responsabilitate în asumarea rolului încredinţat de alegători. De altfel, democraţii, în loc să se preocupe de definitivarea unei strategii naţionale post-aderare, sunt mult mai interesaţi, în această perioadă, de stabilirea strategiei partidului pentru alegerile din 13 mai. Cât de avantajoasă va fi pentru PD tot mai vehiculata colaborare electorală cu PLD, ai cărui candidaţi pentru PE vor fi desemnaţi de o comisie condusă de neprihănita Mona Muscă, va decide un electorat care, încă, nu s-a dovedit prea atent la detalii şi la nuanţe - adică tocmai la esenţa demersului politic - ci numai la manifestările de suprafaţă ale competitorilor.
Problemele de căpătâi de pe agenda europeană sunt, acum, rezolvarea problemei energetice şi relansarea dezbaterilor privind Constituţia UE. La Bucureşti, între timp, se discută în neştire despre un bileţel buclucaş. Scandalul a fost iscat de o jună blondă, care se dădea Ioana D’Arc până au ieşit la iveală favorurile de care s-a bucurat tocmai în vreme ce protectorul său, Traian Băsescu, răcnea din toţi bojocii exact la „sistemul ticăloşit” care umplea cu miliarde buzunarele Elenei Udrea.
Lipsei de inteligenţă politică, aşadar, i se adaugă, la noi, şi absenţa minimei decenţe în gestionarea ieşirilor publice. Poate că ar fi cazul ca popularii, care deţin acum conducerile celor trei principale instituţii europene, să-i cheme niţel la ordine pe colegii lor din PD. Altfel vor continua tendinţele de românizare a Europei, în locul deprinderii unei conduite civilizate.



Comentarii
Nu există nici un comentariu.