Atmosferă frumoasă de Ziua Unirii Principatelor Române, în Piața Unirii. Femei cu stegulețe, copii cu cocarde, bărbați cu căciuli și fulare tricolore au înfruntat frigul și vântul, sub cerul de un cenușiu întunecat, strânși în jurul gardurilor în spatele cărora se aflau militarii și politicienii.  

Peste 500 de persoane au participat marți, 24 ianuarie, la ceremonialul desfășurat în Piața Unirii cu ocazia Zilei Unirii Principatelor Române. Printre cei prezenți s-au numărat prefectul Dumitru Țiplea, subprefecții Botházy Nándor și Emilian Pavel, președintele Consiliului Județean Bihor Ilie Bolojan (care a ajuns spre finalul evenimentului), vicepreședintele Mircea Mălan, primarul Florin Birta, viceprimarii Antonia Nica și Marcel Dragoș, parlamentarii Florian Bodog, Ioan Mang, Adrian Hatos, Arina Moș, Aurelian Căuș și Ioan Cupșa.

Evenimentul a început la ora 12.00, cu primirea prefectului Dumitru Țiplea şi a comandantului Garnizoanei Oradea, locotenent-colonelul Vasile Gabriel Simion, de către garda de onoare. A urmat un „Te Deum” oficiat de preotul capelan al Penitenciarului Oradea, Bogdan Durgheu.

Primul care le-a vorbit orădenilor a fost prefectul.

„Am admirat întotdeauna unitatea artizanilor Unirii Principatelor Române din 1859 și eforturile care au continuat până la înfăptuirea Marii Uniri din 1918, visul de veacuri al tuturor românilor. Responsabilitatea clasei politice și a instituțiilor statului să onoreze actul energic al întregii națiuni române, așa cum Mihail Kogălniceanu descria Unirea Principatelor Române și să urmeze exemplul reformelor majore care au stat la baza evoluției către România de astăzi, la fel ca acum 164 de ani, dorința de emancipare națională și aspirațiile legitime ale românilor, trebuie să rămână repere ale acțiunii statului. Lecția istorică rămasă peste timp este că prin voință, unitate, curaj și susținerea cetățenilor noștri, putem reuși cele mai ambițioase obiective. Aderarea României la NATO, obținerea statutului de membru al UE sunt exemple grăitoare”, a spus prefectul Dumitru Țiplea, citând scrisoarea premierului Nicolae Ciucă.

În ceea ce privește planurile de viitor, Țiplea a adăugat: „România este astăzi în fața unei etape importante pentru viitor. Miza noastră comună este strâns legată de dezvoltarea în ritm accelerat și consolidarea locului în rândul statelor dezvoltate ale Europei și întregii lumi. Acest proces trebuie să meargă mână în mână cu reducerea decalajelor din societate, care în mod concret înseamnă capacitatea de a oferi o viață mai bună fiecărui român, condiții și oportunități similare la sate, orașe și în toate comunitățile. În România europeană toți cetățenii trebuie să aibă șanse egale să se simtă în siguranță și să aibă speranța unui viitor mai bun și mai prosper, vegheat de valorile și libertățile democratice”.     

 

Piatra de temelie

Despre contextul istoric de dinaintea Unirii, și despre însemnătatea ei, a vorbit istoricul Gabriel Moisa, decanul Facultății de Istorie a Universității din Oradea.    

„Pentru a înțelege ce s-a întâmplat în 1859 trebuie să mergem puțin înainte de acest moment când, în zilele și după Revoluția de la 1848, s-a creat o platformă extrem de solidă pentru ceea ce avea să se întâmple un deceniu mai târziu. La acel moment nu se știa cu exactitate care va fi traseul celor trei state românești. Elementul declanșator al momentului 24 ianuarie 1859 a fost războiul Crimeei din 1853, ultimul război pornit din rațiuni religioase. Rusia și-a trimis trupele pe teritoriul Principatelor Române, Moldova și Țara Românească, dorind să le aducă în componența Imperiului Țarist. Scopul principal era acela de a controla gurile Dunării, un element extrem de important pentru comerțul european și controlul sud-estului Europei. La începutul lui 1856 războiul s-a încheiat cu o conferință de pace la Paris. La această conferință de pace au participat marile puteri europene, Imperiul Țarist care și-a recunoscut înfrângerea, Imperiul Otoman, Anglia, Franța, Regatul Sardiniei și Austria. Toate aceste țări doreau ca Rusia să nu controleze această parte a lumii. Acolo s-a luat decizia să fie întrebate și cele două țări, Țara Românească și Moldova, cu privire la ce doresc ele să se întâmple pe viitor. Eram într-un context în care, în Centrul și Estul Europei deja se constituiseră state naționale (Italia, Germania). S-au constituit acele adunări ad-hoc atât în Țara Românească cât și în Moldova, adunări la care a participat, pentru prima dată, atât elita cât și talpa țării. Cu toții au ajuns, atât în Țara Românească cât și în Moldova, la concluzia că e nevoie ca cele două țări să se unească. Nu a fost ușor. Au fost partide politice care nu au dorit acest lucru. În cele din urmă, prin eforturile conjugate, s-a reușit, la 5 ianuarie, în prima etapă, apoi la 24 ianuarie 1859, alegerea ca domn a lui Alexandru Ioan Cuza. Aici, a fost speculată, cu multă inteligență, o scăpare a conferinței de pace de la Paris care nu a prevăzut expres ca în cele două țări să fie aleși domni diferiți. Elita politică din cele două țări a speculat această situație și, după ce l-au ales pe Alexandru Ioan Cuza la Iași la 5 ianuarie 1859, l-au ales și la București. Marile puteri au fost astfel puse în fața faptului împlinit. Au acceptat, însă convingerea generală a fost că după domnia lui Cuza lucrurile vor reveni pe făgașul stabilit la conferința de pace de la Paris. După abdicarea lui Cuza din 1866, elitele politice au reușit să mențină România în aceeași formă. România mică de atunci este germenul României Mari din 1918”, a povestit Gabriel Moisa.

Din păcate o parte din discursurile oficialităților nu s-a auzit foarte bine în partea dinspre stația de tramvai din cauza modului în care au fost amplasate boxele.

 

Horă a Unirii

Discursurile au fost urmate de un scurt moment artistic în care Antonela Ferche Buţiu a cântat mai multe cântece patriotice.

A urmat depunerea de coroane. Printre cei care au depus jerbe s-au numărat reprezentanți ai Parlamentului, Instituției Prefectului, Consiliului Judetean Bihor, Primăriei Municipiului Oradea, Garnizoanei Oradea, Penitenciarului Oradea, Asociației Naționale Cultul Eroilor filiala Bihor, Asociației Naționale a Cadrelor Militare în Rezervă și Retragere „General Traian Moșoiu”, Asociației Naționale a Cadrelor Militare în Rezervă și Retragere din MAI, Inspectoratului Școlar Județean Bihor, Distribuție energie electrică Oradea, Universității din Oradea, Partidului Național Liberal, Partidului Social Democrat, Uniunii Salvați România, UDMR Bihor, Comunității Evreilor din Oradea, Uniunii Vatra Românească, filiala Bihor, Liceului Greco Catolic „Iuliu Maniu” din Oradea, Colegiului Național „Emanuil Gojdu” Oradea.

Evenimentul s-a încheiat cu defilarea Detașamentului de onoare și cu o Horă a Unirii în care s-au prins zeci de orădeni.