O pancartă şi trei studenţi, acum 16 ani!... Directorul general al Teatrului de Stat Oradea, Lucian Silaghi, a fost invitat la Braşov - de către Asociaţia "15 noiembrie 1987" - cu prilejul comemorării a 16 ani de la revolta muncitorilor braşoveni. În acea perioadă, dl Silaghi era student în anul IV, la Facultatea de Silvicultură şi Exploatări Forestiere Braşov, şi, împreună cu încă doi colegi ai săi de grupă, Cătălin Bia şi Horia Şerban - s-au solidarizat cu protestatarii în salopete, la o săptămână după arestarea capilor revoltei. Mai precis, C.B. venise cu o pancartă - în faţa Complexului Studenţesc din strada Memorandului - pe care scria "Muncitorii arestaţi nu trebuie să moară". "Eu şi colegul Şerban, venind la masă - era duminică, 22 noiembrie `87 - am stat acolo de vorbă cu Cătălin, care scrisese pancarta, vreme de 20-25 de minute. A venit apoi o patrulă de miliţieni, iar subofiţerul ne-a spus să nu încercăm să fugim şi au luat pancarta. Când au venit apoi ARO-urile cu luptători antitero, câteva zeci de colegi s-au solidarizat cu noi, cerându-le să ne elibereze. Dar noi, cei trei, am fost îmbarcaţi într-un ARO şi duşi la sediul Inspectoratului Judeţean de Miliţie Braşov, unde am fost anchetaţi vreme de câteva ore, separat. Auzeam gemetele muncitorilor, care erau torturaţi în celule. Dimineaţa, noi, cei trei studenţi, am fost duşi la Rectorat, unde ni s-a comunicat că am fost exmatriculaţi şi excluşi din U.T.C., pe motiv că am comis ?grave abateri de la disciplina universitară?. Am fost duşi, sub escortă, în localităţile de baştină, fixându-ni-se domicilii forţate. Am lucrat apoi - timp de doi ani - ca muncitor necalificat la Staţiunea de Cercetare Pomicolă, unde am avut înţelegerea directorului de atunci, dl Teofil Gal. Am fost reînmatriculaţi în facultate la 1 octombrie 1989" - povesteşte Lucian Silaghi. Conform Decretului Lege 118/`90, protestatarii braşoveni din noiembrie 1987 beneficiază de unele facilităţi: teren agricol, scutire de impozit pe acesta, precum şi pe clădiri şi maşină, 12 călătorii gratuite la clasa I, şi... loc de veci gratuit (...) Cei trei studenţi care s-au solidarizat în 1987 cu muncitorii braşoveni nu au solicitat facilităţile de mai sus, deşi, poate, acestea nu li s-ar fi refuzat.