O libertate prea scump plătită de victimele Mineriadei După fix 15 ani de la descinderea minerilor în Capitală, Miron Cozma este eliberat din închisoare, într-o zi în care asociaţiile civice au organizat, în Capitală, manifestări dedicate memoriei celor omorâţi sau schilodiţi de mineri. "Inginerul Cozma", remarcat de fostul şef de stat Ion Iliescu în 15 iunie 1990, în timpul episodului în care, la Romexpo, le mulţumea ortacilor pentru "spiritul lor civic", este pus în libertate exact la un deceniu şi jumătate de la prima sa intrare în Capitală. În ultimele zile, Bucureştiul a fost scena unor manifestări de comemorare a victimelor mineriadelor, în Piaţa Universităţii unde minerii au "făcut curăţenie" la îndemnul lui Iliescu desfăşurându-se, luni, chiar o slujbă de comemorare a celor ucişi de mineri. Manifestările au fost însă de o amploare mult mai redusă, aproape jumătate dintre participanţii la comemorare fiind membri ai mişcării lui Gregorian Bivolaru sau "tineri liberali". Adevăraţii "golani" ai Pieţei Universităţii de acum 15 ani stăteau pe margine în timpul slujbei de luni de la "Kilometrul zero", privind cum membrii MISA îi comemorează pe cei căzuţi alături de ei. Doamne cu vârste respectabile, cu păr cărunt şi ochelari, treceau pe lângă grupul de manifestanţi, fredonând "Imnul Golanilor" al lui Cristian Paţurcă. Probabil că unica lor consolare, după atâţia ani, era faptul că Miron Cozma era încă în închisoare. Însă după numai o zi, Cozma este pus în libertate de o justiţie capabilă să repare, până la urmă, o nedreptate care i s-a făcut, în decembrie, lui Cozma când a fost graţiat de fostul preşedinte Ion Iliescu şi apoi reîncarcerat, după anularea decretului de graţiere la presiunile opiniei publice. Indiferent de faptele reprobabile pentru care a fost condamnat, Cozma nu merită un tratament discriminatoriu în România. Justiţia s-a comportat exemplar punându-l în libertate. Instanţa a luat decizia firească, aşa cum aprecia şi un cunoscut activist pentru drepturile omului. În Europa anului 2005, nici măcar Cozma - deşi poate merită - nu poate sta în închisoare prin sfidarea legii. Adresându-se Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO), Cozma ar fi câştigat nişte bani pe care noi, contribuabilii, ar fi trebuit să-i plătim. Aşa, instanţa doljeană a evitat o ruşine poate mai mare decât aceea ca Miron Cozma să se afle în libertate: să fie liber şi să primească şi despăgubiri din banii concetăţenilor săi. Dacă acei oameni care au făcut cunoştinţă cu cizmele şi bâtele minerilor veniţi "să planteze flori" în Bucureşti vor înţelege în aceste zile că eliberarea lui Cozma, deşi nu convine, este normală, înseamnă că România a trecut un examen greu. A învăţat democraţia, a învăţat să accepte deciziile justiţiei. Dacă asupra vinovăţiei sale în ceea ce priveşte mineriadele se va pronunţa Justiţia, eliberarea de ieri a lui Cozma este, de fapt, exclusiv opera lui Ion Iliescu.