Ip şi Trăznea, două răni care mai sângerează încă
Imediat după Diktatul de la Viena, au luat amploare acţiunile criminale, teroriste săvârşite împotriva populaţiei româneşti din Ardeal, fiind înfăptuite prin intermediul întregului mecanism de opresiune al administraţiei horthyste. Miile de crime, devastările, maltratările şi expulzările au avut ca scop instituirea terorii şi determinarea populaţiei majoritar române să-şi părăsească casele şi gospodăriile pentru a se refugia în alte provincii.
Un potop de foc şi sânge
Citând lucrarea "Les assassinats", publicistul american Milton G. Lehrer scria: "Comuna Trăznea a fost ocupată de trupele ungureşti la 9 septembrie 1940. Ca şi când armata de ocupaţie ar fi executat un ordin primit, îndată ce satul fost invadat de soldaţi, un veritabil potop de foc şi sânge s-a abătut asupra lui. Toate armele moderne au fost utilizate pentru a satisface instinctele brutale: puşti, mitraliere, tunuri şi grenade. După ce au fost trase primele salve, soldaţii au pătruns în case şi au asasinat pe oricine găseau în calea lor, incendiind casele. Cazul preotului român Trăian Costea, care, după ce a primit un glonte în cap, a fost tras pe galeria de lemn a presbiteriului - căruia i s-a dat foc şi care a ars în întregime o dată cu cadavrul preotului - este tipic". Mai tragică a fost soarta multor copii români a căror tragedie este descrisă de un martor ocular astfel: "După încetarea focului de arme, ungurii au pus mâna pe copiii de români şi de vii îi aruncau în văpaia focului, arzând în chinuri groaznice şi mare jale răsună în tot locul de plânsetele lor". Rezultatului masacrului de la Trăznea: 263 de români (copii, femei, bărbaţi, tineri şi bătrâni) morţi şi răniţi. Dintre aceştia au fost identificaţi 68 morţi. Printre cei morţi sunt: copiii Aurica Brumar (5 ani), Victoria Brumar (9 ani), Gherasim Bârjac (7 ani), Ion Sălăjan (2 ani); bătrânii Maria Bârjac (81 ani), Grigore Bârjac (72 ani) şi mulţi alţii de aceeaşi vârstă. Din cei 68 de morţi identificaţi din comuna Trăznea, 57 au fost ucişi cu gloanţe în cap, în piept şi în abdomen. Trei dintre cadavre au fost în urmă arse. Femeii Ana Negreanu de 65 de ani i s-au tăiat mâinile. Femeia Ana Sălăjan în vârstă de 31 ani, deşi însărcinată, a fost străpunsă cu baioneta. Vasile Mărgăruş a fost găsit cu capul spintecat în două, iar copilul Ion Sălăjan, de 2 ani a fost ucis cu grenada. 47 de gospodării ţărăneşti din Trăznea au fost complet mistuite. După cum arată documentele "la plecarea din comună, soldaţii maghiari au legat de un tun pe locuitorii Gavrilă Andrieş şi Ana Dănilă, târându-i după ei până în comuna Hida, din judeţul Cluj, unde i-au împuşcat". În acest masacru au fost implicaţi şi groful ungur Ray Ferenc, notarul şi preotul reformat, ambii din Trăznea.
Noaptea Sfântului Bartolomeu
În noaptea de 13-14 septembrie 1940 şi în zilele următoare, valul terorii a continuat pe meleagurile judeţului Sălaj. În această veritabilă "noapte a Sfântului Bartolomeu" de 13/14 septembrie, echipe de soldaţi horthyşti, în parte în stare de ebrietate, conduşi de locotenentul Vasv?ry Zolt?n din Regimentul 201 motorizat din Budapesta, însoţite de formaţiuni horthyste paramilitare ale aşa-zisei gărzi naţionale (Nemzet?rs?g), precum şi de circa 25 de elemente şovine, horthyste din localitate au atacat pe neaşteptate populaţia românească lipsită de apărare din comuna Ip, masacrând-o. Relatând modul în care a fost comis acest masacru, un document care reconstituie tragicul eveniment consemnează că în acea noapte, pe o ploaie torenţială, comuna Ip "a fost teatrul celui mai sălbatic şi sângeros act de violenţă". La începutul nopţii, după cum rezultă din document "echipe de ostaşi unguri, însoţite de iredentişti membri ai Gărzi naţionale au scos din case pe toţi românii care nu fugiseră, i-au bătut până la sânge şi i-au schigiuit, zdrobindu-le oasele şi smulgându-le unghiile, apoi, fără a ţine seama de sex şi vârstă, i-au împuşct cu focuri de armă şi mitralieră. Femeile, în plus, au fost batjocorite, iar copiii spintecaţi [...] După măcel a urmat jaful cadavrelor şi al caselor celor omorâţi. Nici biserica românească nu a fost cruţată, de unde s-au furat 80.000 lei. Cadavrele au fost cărate apoi cu căruţele, unii încă respirau, şi îngropte într-o groapă comună de 35-25 metri pătraţi, peste care s-a turnat 400 kg var şi apoi pământ". Au căzut victime acestui odios masacru 157 de români, copii, bătrâni, femei şi bărbaţi nevionovaţi.
(după lucrarea "Teroarea horthysto-fascistă în nord-vestul României", Editura Politică, 1985, coordonată de Mihai Fătu şi Mircea Muşat)



Comentarii
Nu există nici un comentariu.