Întrebări la care se va răspunde doar peste... 50 de ani
Prima conferinţă de presă a jurnaliştilor răpiţi
Prima ieşire în public a celor trei ziarişti români recent eliberaţi din Irak, desfăşurată ieri la sala ArCuB din Bucureşti într-o atmosferă asemănătoare celei de pe stadion, a adus puţine informaţii noi legate de acest caz şi a provocat, în primul rând, nemulţumirea ziariştilor prezenţi.
Prima TV anunţa, marţi, organizarea primei conferinţe de presă a ziariştilor români răpiţi în Irak, impunând totodată anumite condiţii jurnaliştilor participanţi. Interzicerea camerelor de luat vederi în sala de conferinţe a fost doar unul dintre motivele care au înfuriat reprezentanţii presei care aşteptau, cu nerăbdare, de multe zile, elucidarea multor aspecte din acest caz. Modul de organizare a evenimentului a creat chiar de la bun început o barieră de comunicare între cei prezenţi în sală şi cei trei recent întorşi din Irak. Urcaţi pe scenă, fiecare având în faţă un microfon, mai mult sau mai puţin sobri, cei trei au fost puţin dispuşi să facă lumină într-un caz extrem de controversat, iar moderatorii, Cristina Ţopescu şi Dan Dumitru, nu au făcut decât să înfurie şi mai mult asistenţa. A fost firesc aşadar ca, după doar câteva minute, "ordinea" să fie "deranjată" şi fiecare să încerce să-i determine pe cei trei să dezvăluie amănunte ale răpirii. Tensiunea a crescut, ajungându-se, în câteva rânduri, ca vocile moderatorilor să le acopere pe cele ale ziariştilor din sală. Nemulţumirea celor prezenţi la conferinţă a fost alimentată şi de faptul că Ovidiu, Sorin şi Marie Jeanne nu au putut da prea multe detalii în plus faţă de ceea ce se ştia deja despre răpirea lor, "aceasta este o informaţie clasificată" sau "nu comentez" fiind afirmaţii des formulate în răspunsurile lor. Organizarea acestei conferinţe a fost la fel de bine regizată şi plănuită (cu reflectoare, camere de luat vederi etc.) ca şi secvenţele video trimise de către răpitori postului de televiziune Al-Jazeera. Poate că o conferinţă "fără pretenţii", într-o sală în care vorbitorii să nu fie urcaţi pe o scenă, ci să se afle mai aproape de public ar fi fost mai eficientă în acest caz. S-ar fi dat cel puţin impresia că se vorbeşte de la ziarist la ziarist, evitându-se vacarmul cel puţin. Să organizezi o conferinţă de presă cu durata de o oră - prelungită apoi cu încă 30 de minute - pe un asemenea subiect înseamnă fie că nu poţi, fie că nu vrei să dai mai multe informaţii.
Cât timp nu se va şti clar cum au fost răpiţi şi apoi eliberaţi, ziariştii vor continua să pună întrebări şi vor acuza "fracturile de logică" din mesajul celor trei români care au fost răpiţi, în pofida criticilor autorităţilor care cer linişte timp de... 50 de ani.



Comentarii
Nu există nici un comentariu.