Un număr mare de credincioşi s-a reunit aseară, la poalele dealului Ciuperca, pentru a reface împreună drumul parcurs de Iisus pe Muntele Golgotei, meditând astfel la marea iubire şi îndurare cu care El a ispăşit neascultarea noastră şi a şters păcatele lumii. În fruntea procesiunii s-a aflat un tânar care a purtat în mod simbolic pe umerii lui o cruce, reiterând întreaga scenă a martiriului lui Iisus. Evenimentul a fost organizat de Mănăstirea franciscană "Adormirea Maicii Domnului" din Oradea.

Mergând pe această cale a durerii, creştinii au putut rememora momentele în care Mântuitorul a căzut sub greutatea Crucii, s-a întâlnit cu femeile Ierusalimului sau cu Veronica, care, ştergându-i faţa cu o maramă, primeşte cea mai mare binecuvântare pe care Cristos o lăsa lumii - imaginea feţei sale rămasă întipărită pe ştergar, prima icoană creştină. Calea Sfintei Cruci, adică drumul străbătut de Mântuitor de la Pilat până în vârful Muntelui Golgota, unde a fost răstignit, a deşteptat în toate timpurile un mare interes în inimile credincioşilor. Aseară, acesta a fost refăcut simbolic de Grupul de tineri "Allegria" de la Mănăstirea Franciscană "Adormirea Maicii Domnului" din Oradea, de credincioşi din această parohie, de membri ai Asociaţiilor din parohie: Ordinul Terţiar Franciscan, Grupul de copii "Dominic Savio", Asociaţia "Cruciata Euharistică", Asociaţia "Reuniunea Mariană", precum şi de credincioşi din alte parohii. "A devenit o tradiţie ca mănăstirea noastră să organizeze devoţiunea Calea Crucii, cu scopul de a rememora patimile Mântuitorului care s-a jertfit pentru noi, pentru toţi", ne-a declarat părintele Mihai Vătămănelu, parohul Mănăstirii Franciscane "Adormirea Maicii Domnului" din Oradea.

Se spune că, în viaţă, fiecare creştin trebuie să aleagă calea ce o va urma, fie calea Crucii, care poate aduce suferinţe, dar şi bucuria duhovnicească de a fi cu Cristos, fie calea lumii, care oferă bucurii efemere, dar dă frâu liber remuşcărilor lăuntrice. În drumul său spre Golgota, Iisus trece prin viaţa fiecăruia şi, la un moment dat, fiecare se identifică cu el. Aşadar, nu iudeii sunt cei care îl condamnă la moarte, ci putem fi chiar noi, atunci când îl scoatem din viaţa noastră.