Dincolo de o sărbătoare religioasă, Crăciunul înseamnă pentru creştinii din toată lumea timp petrecut cu familia, petreceri, cadouri, bucurie, însă există unele obiceiuri care variază în funcţie de ţara şi de istoria fiecărui popor.

Germanii numesc Crăciunul "Weihnachten", care înseamnă "noapte solemnă" sau "Heiligenachten" - "noapte sfântă". Este evocată, atunci, nu Naşterea lui Hristos, ca în ţările latine, ci slujba de la miezul nopţii de Crăciun. Încă din prima duminică de Advent, târgurile de Crăciun invadează pieţele oraşelor, dându-se astfel startul sărbătorilor de sfârşit de an. În Germania, sărbătoarea Crăciunului durează două zile. 26 decembrie este zi liberă, întrucât e cea de-a doua zi de Craciun, dedicată vizitelor în familie sau la prieteni. Cadourile sunt oferite în după-amiaza zilei de 25 sau în seara zilei de 24 decembrie, dar nu "de Moş Crăciun", ci "de Christ-Kind" (copilul Iisus).

În Bulgaria, Crăciunul ("Koleda") începe la 12 noaptea, când fetele tinere pregatesc o pâine specială ("Krava") pentru al lor "Koledar" (colindător) favorit. "Koledarii" sunt tineri necăsătoriţi sau căsătoriţi recent, care, costumaţi cu haine tradiţionale, ţin în mâini un "Koledarka", un baston mare din lemn de stejar sculptat. Ei fac înconjurul satului şi se opresc în fiecare casă pentru a face urări şi pentru a primi cadouri special preparate pentru ei. Sărbătoarea Crăciunului durează până în zorii zilei.

Noaptea de Ajun este numită de maghiari "Szent-este" sau "noapte sfântă". Înainte să meargă la biserică pentru slujba de la miezul nopţii, familiile se adună în jurul bradului de Crăciun, cântă colinde şi deschid cadourile. În Ungaria, scena Naşterii lui Iisus are o mare importanţă în celebrarea Crăciunului şi este prezentată, cu câteva zile înaintea sărbătorii, de grupuri de copii, dar şi de adulţi, care merg din casă în casă. Spectacolul include păpuşi, costume, muzica şi dansuri.

Scandinavii numesc Crăciunul "Jul", adaptând numele sărbătorii păgâne a solstiţiului de iarnă "roata". Este vorba de roata anului care se învârte încă puţin către primăvara. Această sărbătoare reprezentă e debutul unei perioade de 12 nopţi, din 24 decembrie până pe 8 ianuarie, şi simboliza noaptea hibernală, cele mai lungi nopţi ale anului, în timpul cărora se pregăteşte reînnoirea luminii şi a vegetaţiei (bradul verde).

Crăciunul în Danemarca este o perioadă de sărbătoare care se împărtăşeşte cu familia şi prietenii. Festivităţile de Advent încep cu patru săptămâni înainte de Crăciun. Coroana de ramuri verzi este făcută în familie sau cu prietenii şi fiecare dintre duminici este un prilej de a lua parte la mese festive, în compania celor dragi.

Pentru finlandezi, Crăciunul este poate cea mai importantă perioadă de festivităţi. În fiecare an, Moş Crăciun îşi face intrarea la Helsinki. Luna decembrie este punctată de date importante, în special pe 6 decembrie, ziua independenţei Finlandei, şi pe 13, sărbătorirea Sfintei Lucia (Sankta Luci). Această sărbătoare vine dintr-o tradiţie populară suedeză, introdusă în Finlanda în 1950. Este vorba de alegerea, dintre fetele tinere, a celei care va fi "Lucia naţională". Îmbracată cu o rochie lungă, albă şi purtând o coroană cu beculeţe aprinse pe cap, Lucia apare pentru prima data pe 13 decembrie. Până la sfârşitul lunii decembrie, ea vizitează spitalele, şcolile şi asistă la diverse sărbători, purtând un mesaj de lumină, speranţă şi caritate.

În Suedia se mănâncă şuncă, peşte şi fasole, iar în Finlanda masa este bogată în preparate de bază pe peşte: somon sau hering în diverse sosuri. Peştele îngheţat şi icrele de somon sau de cod sunt şi ele printre preferinţele finlandezilor. Merluciul are reţetă aparte. El este pus la macerat în apă minerală şi se serveşte cu sos bechamel şi cartofi. Alte tradiţii culinare sunt şunca şi cârnaţii. Desertul de Crăciun este o plăcintă cu gem numita Joulutorttu.

În Spania, sărbătorile de Crăciun încep la jumătatea lunii decembrie şi se termină pe 6 ianuarie, de "Ziua regilor". Chiar dacă Moş Crăciun e din ce în ce mai popular, tradiţia spune că darurile sunt aduse copiilor de Regii Magi, în zorii zilei de 6 ianuarie, zi liberă la spanioli. Cu câteva zile înainte de Crăciun, spaniolii construiesc scene ale Naşterii lui Iisus şi împodobesc bradul de Crăciun. În Spania, majoritatea preparatelor traditionale sunt pe bază de fructe uscate: migdale în supă, nuci şi migdale în prăjituri şi seminţe de pin în varză roşie. Mulţi spanioli mănâncă peşte, de regulă prăjit, cu cartofi şi ceapă şi decorat cu pătrunjel şi şofran. Prăjitura tradiţională "touronun" este preparată din ciocolată, nucă de cocos, îngheţată de praline, pastă de migdale, glazurată cu ciocolată, combinată cu ulei de măsline, fructe uscate, nuci şi migdale întregi.

Calendarul de Advent este, de asemenea, popular în Franţa, unde, cu câteva zile înainte de Crăciun, începe procesul de decorare a străzilor, imobilelor, magazinelor mari şi mici. De Ajun, credincioşii merg la biserică pentru a asista la slujba de la miezul nopţii. Ajunul Crăciunului reprezintă o ocazie ideală pentru francezi de a se reuni în familie, în jurul unei mese încărcate cu tot felul de produse tradiţionale, de la somon fumé la fois gras şi scoici (tradiţionalele coquilles Saint Jacques), la Buche de Noël (o prăjitură de Crăciun, în formă de buturugă) şi, fireşte, un pahar de vin alături de multe sortimente de brânzeturi. Potrivit tradiţiei, Moş Crăciun (Père Noël) vine să aducă darurile în noaptea de Ajun, pe care copiii le descoperă de dimineaţă sub bradul împodobit.

În Grecia, Naşterea lui Iisus este celebrată pe 25 decembrie, însă Crăciunul este mai puţin important decât Paştele. În Ajun, o masă frugală încheie o perioadă de post de 40 de zile. Oamenii se culcă devreme pentru a asista la slujba care începe la ora 4 dimineaţa. Pe 25 decembrie, la întoarcerea de la biserică, toată familia împarte miere, fructe uscate şi Christopsomo ("pâinea lui Hristos"), un fel de placintă cu nuci pe care stăpâna casei a preparat-o în ajun şi în care a avut grijă să-şi lase amprenta degetelor, simbol al urmei degetelor lui Hristos, dovada că s-a născut. Cadourile nu se împart de Crăciun, ci pe 1 ianuarie, în momentul în care grecii sărbătoresc Sfântul Vasile. Acest sfânt este, de altfel, cel care aduce darurile.

Britanicii denumesc Crăciunul "Christmas", adică "slujba lui Hristos". Toate casele sunt decorate pentru ocazie, la exterior şi la interior. Celebrele "Christmas carols" sunt cântecele de Crăciun pe care copiii le intonează în stradă pentru câteva monede. Pe 24 decembrie, înainte de a merge la culcare, copiii lasă, lânga şemineu, un mic platou cu mâncare pentru Moş Crăciun, astfel încât acesta să-şi poată reface forţele în timpul lungii sale călătorii. Dimineaţa, aceştia îşi pot deschide cadourile strecurate în şosete, agăţate lângă şemineu sau la picioarele patului.

Masa de Crăciun este organizată, de obicei, la prânz şi, doar după ce aceasta ia sfârşit, copii pot merge să deschidă şi restul cadourilor, aflate sub brad.

Sărbătoarea Crăciunului ţine trei zile în Italia (24, 25, 26), din această ţară venind şi "il presepe" - scena Naşterii lui Iisus -, pe care familiile italiene o instalează cu 9 zile înainte de Crăciun. Bradul de Crăciun se face pe 8 decembrie, zi, de asemenea, liberă în Italia.

În această perioadă, italienii oferă celor apropiaţi, colegilor de muncă sau vecinilor dulciuri, prăjituri cu chipul principalilor protagonişti ai perioadei: Moş Crăciun (Babbo Natale) sau copilul Iisus. Această tradiţie a cadourilor oferite vecinilor vine dintr-un obicei mai vechi, specific zonelor rurale, unde, în noaptea de Crăciun, toţii copiii din sat plecau cu colindul. În schimbul urărilor de fericire, belşug şi "la mulţi ani", copiii primeau cadouri constând în produse alimentare, precum făină, ouă sau carne uscată.

În Polonia, perioada Crăciunului ("Gwiazdka" sau "mica stea") este dedicată regenerării forţelor vitale ale lumii, adică ale oamenilor, animalelor şi naturii, pentru a se îndeplini în cele mai bune condiţii ciclul curgerii timpului. Tradiţiile moderne asociază magie, binecuvântări de Anul Nou, decorarea casei şi simboluri ale reconcilierii. Cântecele de Crăciun sunt încă foarte prezente în această perioadă. În unele regiuni, colindătorii, grupuri de copii sau de adolescenţi, vor trece din casă în casă cu stele multicolore şi cu scene ale Naşterii lui Iisus.

Ruşii sărbătoresc Crăciunul pe 7 ianuarie, în concordanţă cu calendarul iulian. Oamenii postesc de Advent, timp de 40 de zile, de pe 28 noiembrie până în seara de 6 ianuarie, când apare prima stea pe cer. Atunci, familiile ruse iau o cină cu 12 feluri de mâncare, în cinstea celor 12 apostoli ai lui Iisus, printre care se regăsesc: peşte, ciorbă de sfeclă, varză cu mei, fructe uscate. În Rusia, cadourile de Crăciun sunt aduse de Ded Moroz sau Moş Gerilă, care l-a înlocuit pe Sfântul Nicolae în timpul regimului comunist, dar şi de Babushka. Potrivit unei legende, aceasta era o bătrână care a pornit să-l vadă pe pruncul Iisus cu un coş plin cu daruri, însă, negăsindu-l, a lăsat cadouri pentru copii în fiecare casă pe care a vizitat-o. Ded Moroz, Spiritul iernii la ruşi, este ajutat să ducă darurile de Snegurochka, Fata zăpezii.

Laura MITRAN