77 de ani de la moartea făuritorului României Mari
Astăzi, 20 iulie, se împlinesc 77 de ani de la trecerea în veşnicie a regelui Ferdinand I cel Mare şi Loial, făuritorul României Mari. Personalitate de seamă în istoria zbuciumată a românilor, Ferdinand I de Hohenzollern Sigmaringen a jurat la urcarea sa pe tron, la 11 octombrie 1914, că va fi bun român şi s-a ţinut de cuvânt.
Pe aici nu se trece!
În timpul marelui război pentru reîntregirea neamului, Ferdinand I a condus ţara şi Armata Română în clipe grele cu multă competenţă. În vâltoarea luptelor din timpul retragerii şi apărării din Moldova, atât el, cât şi regina au stat alături de ostaşi: el, pe front şi alături de guvern, iar ea, în mijlocul răniţilor din spitale, împărtăşind cu poporul său greul războiului. În crâncenele lupte de la Mărăşeşti, Mărăşti şi Oituz, Regele a participat personal la pregătirea planurilor de apărare şi apoi, în tranşee, a luat parte la lupte, împreună cu ostaşii, îmbărbătându-i. Aici, le-a promis că, la terminarea războiului, îi va împroprietării, fapt ce a dus la victoriile Armatei I şi a II-a Române, din vara anului 1917 de pe Siret. Cu toate că pe frontul de la Cireşoaia, pe Siret, a venit şi împăratul Wilhelm al II-lea, frontul românesc nu a putut fi rupt, iar armatele inamice au suferit o ruşinoasă înfrângere.
Unirea cea Mare
Ca urmare a acestui fapt şi în urma Revoluţiei Bolşevice, la 9 decembrie 1917 s-a încheiat un armistiţiu pe frontul de Răsărit, act pe care, obligată, de împrejurări, l-a semnat şi România.
Datorită situaţiilor de pe frontul european şi ca urmare a refuzului armatei aliatului nostru rus de a mai lupta, încheind cu Germania pacea de la Brest-Litovsk, la 3 martie 1918, România încheie şi ea cu Puterile Centrale Tratatul de pace de la Bucureşti din 7 mai 1918.
În aceste condiţii, românii din Basarabia, la 9 aprilie 1918, hotărăsc unirea cu Ţara. Exemplul lor este urmat, la 28 noiembrie, şi de fraţii lor din Bucovina, iar la 1 decembrie, se unesc cu Ţara şi cei din Transilvania, Crişana, Maramureş şi Banat. La toate aceste evenimente, regele nostru a avut un rol hotărâtor.
Dincolo de Tisa
Un rol deosebit a avut Ferdinand I şi în apărarea unirii românilor, duşmani ai acestui act fiind atât în răsărit, cât şi în apus. Îl vedem pe rege, cât şi pe regină, pe frontul de pe Tisa, în lupta dusă cu armata bolşevizată a lui Bela Kun, decorând şi îmbărbătându-şi ostaşii. Este demn de remarcat (istoria a consemnat aceasta) că, în iureşul lor spre Budapesta, ostaşii români au atârnat pe Parlamentul budapestan tricolorul românesc şi opinca. Printre aceşti ostaşi s-a aflat şi caporalul Berea Ionaş, voluntar din Vaşcău, din regimentele ardelene.
După război, regele a iniţiat şi a pus în aplicare o serie de reforme pe care le-a promis ostaşilor pe front, printre care, cea mai importantă, Reforma Agrară.
Odă Întregitorului
Prin anii 1934-1935, a apărut în cotidianul Gazeta de Vest această frumoasă Odă adusă de un poet al cărui nume îmi scapă (pe atunci, eu eram elev la Şcoala primară din Criştior), pe care am memorat-o şi o ţin minte şi acum şi pe care o redau mai jos:
În bronz turnatu-ţi-am noi chipul
Şi pe un soclu falnic, sus,
La marginea de către Tisa
A României Mari l-am pus.
Vei sta pe soclu-ţi în Oradea
Cum stă Mihai la Bucureşti,
Cum stă la Chişinău Ştefan cel Mare,
Hotarul ţării să-l păzeşti.
*
Să ştie toţi, duşmani şi prieteni,
Că ist hotar vremelnic nu-i,
Ci statornic e, aci, de-a pururi,
E pentru vecii veacului!
Post scriptum
Este dureros pentru întregul neam românesc că această frumoasă statuie, care-l reprezenta în chipul cel mai fidel pe marele rege al tuturor românilor (cu molitiere, aşa cum purta ostaşul român care a pus tricolorul şi opinca românească pe cel mai mândru parlament din lume), a fost dată jos de pe soclu în împrejurări tragice pentru noi, din cauza unor duşmani hrăpăreţi şi mincinoşi şi a slăbiciunilor noastre. Nici azi nu este aşezată pe vechiul ei loc, în piaţa Unirii. Ea trebuie să îşi aibă locul lângă cel care vremelnic a înfăptuit prima unire. El, Ferdinand cel Mare şi Loial, a înfăptuit-o pentru vecie.



Comentarii
Nu există nici un comentariu.