La 6 iunie 2006, se împlinesc 62 de ani de la debarcarea în Normandia a forţelor americane - Operaţiunea Overlord - supranumită ca "a patra cotitură militară". Conducătorii celor trei mari puteri, respectiv Churchill, Roosevelt şi Stalin se întâlnesc pentru prima dată la Teheran, între 28 noiembrie şi 1 decembrie 1943. Anterior acestei întâlniri, are loc Conferinţa miniştrilor Afacerilor externe, Hull, Eden, Molotov şi chinezul Fu Ping-Sheng. Această conferinţă a avut loc la Moscova, în perioada 19 octombrie - 1 noiembrie. Sovieticii se dovedesc curtenitori, acceptând propunerea anglo-americană privind crearea Organizaţiei Naţiunilor Unite, fără să piardă însă din vedere nici un moment obiectul lor esenţial: declanşarea Operaţiunii Overlord. Miniştrii de Externe ale celor trei mari puteri - SUA, Anglia şi Rusia - în cadrul aceleiaşi conferinţe cad de acord asupra unor probleme secundare: Auschluss-ul este nul şi neavenit, Austria urmând să-şi recapete independenţa; criminalii de război să fie pedepsiţi acolo unde au comis crimele; Turciei i se propune să intre în război alături de Aliaţi. Conferinţa de la Teheran s-a desfăşurat la reşedinţa ambasadorului sovietic, deoarece securitatea era deosebit de greu de asigurat. Izolaţi într-o zonă păzită de peste 5000 de poliţişti, Churchill, Roosevelt şi Stalin discută despre problemele militare, mai ales despre Operaţiunea Overlord, respectiv această operaţiune să aibă loc la 1 mai 1944, aşa după cum insista preşedintele american. Potrivit concluziilor rezultate la reuniunea celor trei state majore, care reprezentau pe Cei Trei Mari, Operaţiunea Overlord constituia evenimentul militar al anului 1944. Această recomandare este transmisă, la 30 noiembrie 1944, Comitetului Militar Aliat. Roosevelt şi Churchill se angajează faţă de Stalin că vor stabili ziua Z în mai 1944.Trebuie menţionat faptul că Cei Trei Mari au avut intenţia de a angaja şi Turcia în războiul împotriva Germaniei, plan care a eşuat din cauza unor puncte de vedere divergente ale Turciei, faţă de acţiunile militare care aveau să se desfăşoare ulterior. Eisenhower, comandantul operaţiunii Overlord Din problemele discutate la Cairo, de către Roosevelt şi Churchill, cea mai importantă era, evident, desemnarea comandantului-şef al Operaţiunii Overlord. Roosevelt reuşeşte să impună desemnarea comandantului-şef american pentru Overlord în persoana generalului Eisenhower şi nu a lui Marshall, pe care Roosevelt dorea să-l păstreze aproape, la Washington. La 7 decembrie 1943, pe când se afla la Cairo, Eisenhower află despre numirea sa la comanda Operaţiunii Overlord. Astfel, în subordinea generalului Eisenhower vor intra cele 35 de divizii care urmau să participe la această operaţiune: 15 divizii engleze şi canadiene şi 20 de divizii americane. Potrivit Planului COSSAC, inspirat de Churchill, care conţinea 113 pagini şi 10 hărţi explicative, succesul Operaţiunii Overlord nu putea fi asigurat dacă nu erau îndeplinite următoarele condiţii: supremaţia navală, supremaţia aeriană, împiedicarea inamicului de a aduce în teatrul operaţiunilor militare a 15 divizii de rezervă, în timp de 2 luni. În ce priveşte supremaţia navală, în cursul anului 1943, Aliaţii au răsturnat situaţia în Atlantic. Dacă în perioada anilor 1941-1942, atacul submarinelor germane asupra convoaielor aliaţilor era la modă, atacuri care au produs mari pierderi flotei aliaţilor, după 1942, situaţia se schimbă, aviaţia aliaţilor este echipată cu radare, astfel că submarinele germane vor fi anihilate foarte uşor, ceea ce va impune ieşirea foarte rar la suprafaţă pentru încărcarea bateriilor. Atacul în haită a submarinelor germane Aprovizionarea trupelor participante la Operaţiunea Overlord se va face mai rapid şi ritmic, aproape fără pierderi provocate de submarine. Tactica atacului în haită a submarinelor germane devine ineficientă în Atlanticul de Nord, unde supravegherea aeriană este foarte intensă. Ca urmare a acestor succese, începând din aprilie 1943, aliaţii au trecut la ofensivă în Atlanticul de Nord. Primele luni ale anului 1944 au fost, de asemenea, favorabile aliaţilor, care, între 1 ianuarie şi 31 mai, nu vor mai pierde decât 92 de nave, înlocuite imediat cu altele şi mai performante. Deoarece la 1 iunie 1944, amiralul german Donitz nu mai dispunea decât de 166 submarine operaţionale, debarcarea în Normandia va face imposibilă folosirea bazelor de submarine din Atlantic, obligându-l astfel pe amiralul german să-şi retragă submarinele în Norvegia. Ca urmare a creşterii superiorităţii aeriene, a ritmului ridicat al industriei americane şi engleze de a produce avioane, a fost posibil ca în cursul a 4.500 de raiduri aeriene să se fotografieze toate plajele şi navele de coastă germane, aceste fotografii fiind de o precizie şi claritate nemaiîntâlnite până atunci. Războiul abia începea. Industria germană trece rapid la fabricarea rachetelor "V". Aceste rachete au lovit foarte eficient oraşele engleze, inclusiv Londra. Potrivit concepţiei lui Eisenhower, pentru a se asigura succesul Operaţiunii Overlord, toate forţele armate trebuie să-i fie subordonate, inclusiv marina şi aviaţia. La 26 martie 1944, generalului Eisenhower i se dă satisfacţie: întreaga aviaţie strategică, concentrată în Marea Britanie şi în sudul Italiei, îi va fi subordonată. Aviaţia strategică efectuează în zilele de 28 şi 29 mai un raid cu 1576 de bombardiere asupra oraşului Pollintz, în Pomerania, în cursul căruia loveşte inamicul în plin. Bătălia petrolului Producţia de carburant sintetic pentru aviaţie scade cu 75% în luna iunie. Chiar în aceste condiţii, aliaţii nu vor câştiga "bătălia petrolului" decât în luna august 1944, odată cu recucerirea de către România a zonei petrolifere Ploieşti. Din acest moment, Germania nu va mai fi în măsură să-şi asigure nevoile petrolifere decât în proporţie de 10-20%. Astfel supremaţia aerului este câştigată cu brio de către aliaţi. În noile condiţii strategice create, Planului Overlord i se aduc şi alte modificări: au fost luate în calcul cinci posibilităţi în sectorul Bayeux, unde marea şi sistemul de apărare german erau mai favorabile. Şi ziua Z va fi amânată, de la 1 mai la 31 mai, iar frontul debarcării va fi lărgit de la 40 la 80 de km. Forţele participante la operaţie vor fi mărite de la trei la cinci divizii şi de la două brigăzi aeropurtate la trei divizii aeropurtate în momentul asaltului (debarcării). Amiralul englez Ramsay are misiunea de aducere a acestor forţe la locurile stabilite pentru debarcare, în termenele fixate, folosindu-se de 5000 de vase, în loc de 4000. Trecând la acţiuni de bombardament, aviaţia tactică aruncă în aer podurile de pe canalele Albert şi Meuse, apoi cele de pe Sena, de la Havre la Paris, pe cele de la Loara, de la Blais şi până la Nantes, fiind lovite alte 80 de obiective din care 51 de obiective au fost distruse complet. Au fost aruncate în aceste bombardamente peste 66.000 de tone de bombe. La 1 iunie 1944, traficul feroviar pe teritoriul francez este redus cu mai mult de 50%. În ziua Z, Flota a 3-a aeriană a generalului Sperrle nu mai dispunea decât de 198 de bombardiere şi de 125 de avioane de vânătoare! În zilele următoare a fost distrusă de aviaţia americană şi engleză întreaga apărare, respectiv majoritatea bateriilor grele de artilerie germane de pe coasta franceză. Comandamentul Suprem sovietic este informat despre data aproximativă a declanşării Operaţiunii Overlord, la care Armata Roşie va răspunde cu un atac puternic în perioada respectivă. Cu toate că datele declanşării Operaţiunii Overlord fuseseră deja stabilite, Churchill şi Broke se arată pesimişti şi, până în ultima zi, îl sfătuiesc pe comandantul american să amâne operaţiunea. Aceştia sugerau generalului Eisenhower să aplice strategia periferică - atac în Italia, urmat de pătrunderea spre Viena. Toate pregătirile pentru debarcare sunt gata, moralul Cruciadei este excelent: totul depinde, acum, de mijloacele de transport şi de amiralul englez Ramsay. În ziua Z (1 iunie), Eisenhower consultă meteorologul. Răspuns: situaţia meteo este favorabilă în ansamblu. În 4 iunie, în preziua zilei Z, meteorologul este interogat din nou. Nimic nou! Eisenhower mai amână încă odată ziua Z cu 24 de ore: vremea este nefavorabilă pentru aviaţie. Marea debarcare Dimineaţa zilei de 5 iunie, ora 4. Situaţia meteo este neschimbată: furtună deasupra Canalului. Problema care se pune este crucială: ziua Z să fie fixată pentru 6 iunie sau să se amâne operaţiunea pentru 19 iunie 1944. Stagg, meteorologul, prevede că vântul va slăbi şi nebulozitatea se va reduce uşor. Eisenhower cere părerea colaboratorilor săi, majoritatea declarându-se de acord cu data declanşării Operaţiunii Overlord. Ziua Z este fixată astfel pentru 6 iunie. Ofiţerii se retrag în grabă, pentru a transmite ordinele de plecare (debarcare). În zorii zilei de 6 iunie, amiralul englez Ramsay îşi asumă întreaga responsabilitate a dirijării diviziilor aliate spre Normandia. În 6 iunie, la ora 2 dimineaţa, două divizii de trupe aeropurtate sunt lansate în sudul Peninsulei Contentin. Sunt pierderi mari provocate de armata germană din zonă. Cele două divizii aeropurtate nu reuşesc să izoleze portul Cherbourg, dar întrerup circulaţia pe şoseaua Chebourg-Corentan, nemţii intrând în mare panică. Între timp, armata debarcării, cu 5.339 nave, porneşte în larg, respectiv traversarea Canalului Mânecii. Cu toate pierderile şi greutăţile întâmpinate de desantul maritim, în seara zilei de 6 iunie, generalul Montgomery, şeful Corpului de armată 21, dispunea deja în Normandia de 200.000 de soldaţi, dintre care 10.000 sunt scoşi din luptă de armata germană. Este totuşi un succes, dar obiectivele strategice fixate în Plan nu vor fi atinse: oraşele Cherbourg, Caen, Baylux continuă să se afle în mâna inamicului. Cu toate ripostele germanilor (palide, de altfel), unde avusese loc debarcarea, Eisenhower face bilanţul zilei Z (6 iunie), bilanţ din care reieşeau următoarele: debarcările au reuşit mai bine decât ne aşteptam. Tot materialul a fost transportat pe plaje. În seara zilei Z (6 iunie) nici unul din obiectivele fixate nu a fost atins. Abia în ziua Z + 90, adică la 6 septembrie 1944, aliaţii au cucerit, conform Planului, întreaga zonă dintre Sena şi Loara. Dar, pentru obţinerea acestei victorii, aliaţii au întâmpinat opoziţia energică a inamicului şi, fără atuurile pe care le aveau, nu ar fi putut menţine poziţiile ocupate după debarcare. Cucerirea portului Cherbourg în ziua Z+20, la 26 iunie, punea capăt astfel perioadei de insecuritate a debarcării în Normandia. În ziua Z+28, la 4 iulie, marina a debarcat un milion de oameni, 183.500 vehicule şi 650.000 tone de provizii. Din acel moment, era imposibil ca Aliaţii să mai poată fi respinşi şi aruncaţi înapoi în mare.