Avram Iancu - ultima mea voinţă: „Unicul dor al vieții mele  fiind ca să-mi văd Națiunea mea  fericită pentru care după puteri am lucrat până acuma"

În acest an comemorăm 230 de ani de la Martiriul lui Horea, Cloșca și Crișan, 165 de ani de la trecerea eroului nostru național Avram Iancu prin Oradea în drumul său spre Viena, spre a apăra cauza românilor ardeleni și 191 de ani de la nașterea sa. Cu acest prilej, Societatea Cultural Patriotică „Avram Iancu" -  filiala Oradea vă invită în 24 iunie să fim alături pentru a-i comemora pe marii noștri bărbați. Octavian Goga, unul  din cei  mai valoroși  oratori  ai națiunii, la centenarul nașterii  Crăișorului Munților, rostea în fața Maiestății Sale Regele Ferdinand și al Reginei Maria, la gropnița, din Țebea:  „Ardealul, o mie de ani și-a muiat deznădejdea în jale și s-a mângâiat cu visul. De două ori el totuși a lovit cu sete crâncenă și avânt înfricoșat dospit de impulsuri seculare. În amândouă rândurile lovitura lui a pornit din același loc care prin vitejie legendară a răscumpărat  aureola bărbăției îngropate și a dat unui popor oropsit unica zestre de înălțare morală. Acest loc este Țara Moților [...] De pe culmile Munților Apuseni a strigat pentru întâia oară răzvrătirea ca un bucium precursor al redeșteptării naționale. Moții sunt Tirolul nostru, pumnul Ardealului, iar cele două inimi mari în care a clocotit uraganul sunt eroii lor: Horea și Avram Iancu". (Octavian Goga - Mustul care fierbe, Editura Scripta, București 1992, pag. 220-2210).

La chemarea lui Simion Bărnuțiu, cum se scrie pe placa comemorativă ce se va dezveli în 24 iunie 2015 pe clădirea teatrului Arcadia (fostul han „ArboreleVerde"): „ În această clădire a poposit în 8-9 februarie 1850 eroul nostru național Avram Iancu, în drumul  său spre Viena. Autoritățile și populația l-au primit cu respect, simpatie și admirație".

Pe placă se va fixa un basorelief al marelui erou

Despre trecerea sa prin Oradea avem documente interesante în ziarul Crișana din 24 iunie 2014, semnate de prof. univ. dr. Viorel Faur, care în spiritul domniei sale de cultivator al europenismului, prezintă atmosfera de mare simpatie ce a arătat-o populația Oradiei (majoritar maghiară) pentru „fiul de moț". Autorul îl citează pe Alexandru Roman (corespondență publicată de „Katona" în Gazeta Transilvaniei 1850, nr. 11 din 9 februarie, pag. 43), din care vom cita: „În răstimpul ce venise la casa cetății, poporul se adunase ca prin farmec și până se schimbară câteva vorbe cu dregătorii și oaspeții ce intrau necurmat, când ieși din casa cetății, numărul poporului era înzecit. Unu altuia zicea: Az a havasi kiraly (Acesta este Craiul Munților). Cu câtă mânie erau maghiarii sub răscoala Iancului, cu atât îl adorau mai mult... La suirea în car al lui Iancu și Balint, abia putură străbate prin poporul adunat care la plecare  îi intonară un Eljen (Trăiască) răsunător". 

Reputatul patriot și istoric Silviu Dragomir ne lasă în impresionanta lucrare "Avram Iancu" mărturia trecerii sale prin Bihor: Surescitat de ceea ce se petrecea în jurul său și amărât până în adâncul sufletului, Iancu pleca în 1850 la Viena, unde se strânge o nouă delegație pentru a încerca să smulgă guvernului drepturile politice. Pe drum țăranii români îl primesc pretutindeni cu manifestații însuflețite. Iancu era însoțit de popa Balint și de viceprefectul Maior. În Beiuș îl înconjură intelectualii români, iar în Oradea, unde sosi la 6 februarie, mii de cetățeni maghiari așteaptă ore întregi să poată vedea pe conducătorul moților, a cărui sosire se anunțase. Sosirea lui Iancu, anunțată de către Ioan Maiorescu s-a petrecut în ziua de 8 februarie, din cauza vremii grele. Căpeteniile autorităților îi pregătesc o primire plină de respect. Șeful administrației civile, Comisarul suprem regesc, îi face o vizită, iar comandantul local, generalul Sartori, îl invită la masă. Toți vor să afle amănunte despre luptele din munți. Popa Balint, care ne-a lăsat descrierea acestei călătorii, povestește că au fost întrebați despre evenimentele în legătură cu Dragoș , iar cineva a pus întrebarea: câte batalioane de armată regulată a avut Iancu  în cursul bătăliilor din munți? Li s-a răspuns că n-au fost nici 10 soldați împărătești, care s-au adăpostit însă ca refugiați în taberele române. Când au ieșit de la primărie, unde li s-au vizat biletele de liberă trecere, de-abia au reușit să străbată prin mulțimea care îi aștepta; se auzeau strigăte pline de admirație: Ez am a motz fiu! (Iată voinicul moț !), iar la plecare au fost nevoiți aș face drum „prin sute de oameni, care , fiind toți maghiari, strigau în limba lor: Eljen Ianku! (Să trăiască Iancu!). Aflând despre persecuțiile la care fusese supus Avram Iancu de către autoritățile habzburgice, plebea maghiară îi lua acum apărarea. Printre multele satisfacții de care a avut parte Iancu, omagiul acesta exprimat spontan de concetățenii unguri făcând parte din păturile plebe ale orașului trebuie să îl fi impresionat mai profund, căci, lăsând la o parte orice alte considerații, în persoana sa ei vedeau pe luptătorul pentru drepturile poporului și neînfricatul erou al iobagilor din Munții Apuseni.

Aceeași atmosferă a întâmpinat-o delegația lui Iancu și în Pesta. Aici a fost primit în audiență de căpeteniile civile și militare ale țării, generalul Haynau și baronul Geringer. Primul l-a invitat la un supeu și balul strălucit ce-l dădu chiar atunci în palatul său unde comandantul cetelor din munți a fost înconjurat tot timpul de ofițerii superiori ai armatei. Generalul de Machio, comandantul pieței, care servise într-un regiment românesc, i se adresă lui Iancu, vorbind românește, cu cuvintele: „Ați fost viteji și cavaleri, v-ați ținut bine!" Laudele acestea priveau de astă dată pe comandantul moților, a cărui vitejie era unanim recunoscută atunci în toate cercurile militare din Austria.

Oradea, orădenii au un cult pentru Avrămuț al nostru. În fiecare ceas din Turnul Primăriei răsună Marșul Iancului. O stradă, o școală din cartierul Ioșia, școala de agenți de poliție de frontieră, spitalul militar îi poartă numele, are un bust ridicat de Poliția Bihoreană și începând din acest an și o placă comemorativă.

Mulțumim Primăriei Municipiului Oradea, Consiliului Județean Bihor, Direcției pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Bihor, conducerii Teatrului Arcadia. Mulțumim și sculptorului C.T. Durgheu pentru donația făcută orădenilor (basorelieful de pe placă), conducerii Garnizoanei Oradea și încredințăm spre îngrijire placa Școlii „Avram Iancu" Oradea, reprezentată de doamna Bârlădeanu Gheorghina.

Col (r) Grigore BARTOŞ