În pofida "tuturor opreliştilor şi greutăţilor", români din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş - în număr de peste 100.000 - au venit la Alba Iulia, pentru a hotărî unirea cu patria-mamă. Ajunşi până în dimineaţa zilei istorice de 1 Decembrie în Alba Iulia, ei au fost profund impresionaţi de imaginea sărbătorească şi vie a oraşului, de forţa pe care o degaja manifestarea plenară a libertăţii si, îndeosebi, de imensa bucurie care se citea pe chipurile tuturor. Bihorenii prezenţi în mulţimea entuziastă au trăit sentimente de elevaţie sufletească şi împlinire patriotică, considerând - în ulterioarele lor relatări - că această zi a fost cea mai importantă din întreaga lor viaţă, care a mai înregistrat, desigur, destule evenimente, uneori, de un pronunţat caracter personal. Unicitatea şi intensitatea acelor clipe remarcate în bogata şi valoroasa memorialistică referitoare la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia. În timp ce la Alba Iulia descindeau grupurile de reprezentanţi ai românilor din cele mai îndepărtate locuri ale Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului, Consiliul Naţional Român Central şi-a desfăşurat - la 30 noiembrie 1918 - şedinţa preliminară, cu scopul de a conferi o formă definitivă proiectului Declaraţiei de Unire cu România. Conform stenogramei acesteia, la dezbateri a luat parte şi dr. Aurel Lazăr, care s-a pronunţat pentru "suveranitatea poporului român". Preşedinte al Marii Adunării Naţionale de la Alba Iulia a fost ales George Pop de Băseşti, venerabilul luptător naţional, care îşi vedea împlinite visurile pentru care a luptat, cu pilduitoare tenacitate, încă din timpul mişcării memorandiste. De remarcat faptul că unul din vicepreşedinţii Marii Adunări Naţionale a fost episcopul orădean dr. Demetriu Radu. Cel mai de seamă moment a fost, desigur, adoptarea de către Marea Adunare Naţională a Declaraţiei de Unire cu Ţara, al cărei prim punct îl reproducem: "Adunarea Naţională a tuturor românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba Iulia în ziua de 18 noiembrie/1 decembrie 1918, decretează unirea acelor români şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii cu România... " Participarea bihorenilor la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918 Consiliul Naţional Român Central transmitea, la 15 noiembrie 1918, consiliilor naţionale judeţene instrucţiuni precise, formulate în 12 puncte, cu privire la alegerile de delegaţi (deputaţi) pentru "Marea Adunare Naţională Română, ce are să fie convocată în scurt timp". Astfel, în termen de 12 zile (deci până la 27 noiembrie) urma să se efectueze - în toate cercurile electorale (existente în 1910) - alegeri de delegaţi (câte 5 pentru fiecare cerc), pe baza votului universal introdus acum în viaţa publică a Transilvaniei. Adunările de alegeri se puteau desfăşura în oricare comună din cerc, iar în caz de necesitate (adică în situaţia că nu se pot desfăşura, în mod liber, în vreunul din cercurile electorale - n.n.) în centrul comitatului ori localităţii în care rezidă Comitetul Naţional Român din Comitat". Fiecare delegat "are să fie prevăzut cu credenţional, ... care au să subscrie preşedintele şi notariul actului de alegere, precum şi toţi bărbaţii de încredere ai comunelor din cerc". Dr. Aurel Lazăr sublinia faptul că a fost aplicat - cu prilejul alegerilor de delegaţi - principiul democratic al reprezentării tuturor categoriilor sociale, în funcţie de importanţa contribuţiei fiecăreia la lupta pentru emancipare de sub dominaţia străină şi unirea cu patria-mamă. Acest adevăr a fost vehiculat în documentele timpului, precum şi în unele lucrări anterioare, impunându-se atenţiei istoricilor obiectivi şi interesaţi să descifreze evenimentele din luna noiembrie 1918. Analizând, din această perspectivă, lista celor 60 de delegaţi aleşi în cercurile electorale bihorene, se poate constata faptul că: 51 au fost ţărani, 16 avocaţi, 7 preoţi şi 6 alte categorii sociale (un învăţător, un profesor, un student, un meseriaş, un inginer şi un director de institut bancar). Este evident, pentru orice om de bună credinţă, că majoritatea delegaţiilor oficial ai românilor din Bihor au provenit din rândurile ţărănimii (Ioan Pogan - proprietar în Oradea, cartierul Velenţa; Nicolae Costa - Homorog; Ioan Teorean - Mădăras; Teodor Pătcaş - Micherechiu; Gavril Rocsin - Ciumeghiu; Ioan Torj - Duşeşti; Teodor Cornea - Meziad; Atanasiu Toader - Sighiştel; Lăpădat Cioflan - Ghighişeni; Pavel Govoşdan - Tăgădău; Dănilă Vicaş - Husasău de Tinca; Teodor Popoviciu - Vârciorog; Dumitru Bradea - Ponoară; Teodor Manea - Bratca; Ioan Cheregi - Satubarbă; Graţian Horgoş - Sânlazăr; Goerge Mucura - Alparea; Ioan Bordaş a Gligori - Leş; Teodor Luncan - Roit; Alexandru Poptămas - Cefa; Dimitrie Pop - Sânnicolau Român; Petru Criste - Nojorid; Gheorghe Murăşan - Bedeu; Ioan Bodor - Vecherd; Victor Domocoş - Vecherd; Andrei Popovici - proprietar din Oradea; Ioan Goie - Cheniz; Gheorghe Şandor - Cheniz; Ioan Rocica - Cheniz; Ilie Zocota - Cheniz; Gheorghe Cuibuş - Cheniz), a cele mai numeroase clase sociale. Considerăm că este o dovadă concludentă despre o corectă şi proporţională reprezentare la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia a locuitorilor din datele Bihorului, care constituiau o majoritate demografică. De reţinut şi faptul că 16 delegaţi aleşi fac parte din categoria avocaţilor (Aurel Lazăr, Ioan Ciordaş, Iustin Ardelean, Nicolae Zigre, Andrei Ille, Sever Erdeli, Ioan Iacob, Aurel Pinţia, Iuliu Chiş, Gheorghe Roxin, Demetriu Mangra, Ioan Boroş, Eugen Niechi, Emil P. Grozda, Teodor Burdan şi Sever Ispravnic), care s-au remarcat în lupta pentru drepturi naţionale, eliberarea de sub asuprirea străină şi făurirea statului naţional unitar român. Ei au fost principalii conducători politici şi culturali ai rominilor bihoreni şi, prin urmare, era firesc să li se atribuie, în mod liber, calitatea de reprezentanţi ai celor cu ale căror aspiraţii s-au identificat. Intelecutalii satelor - preoţii (Dimitrie Popa - Tulca; Alexandru Golea - Hidişelu de Sus; Iosif Tărău - Săcădat; Coriolan Manu - Abrămuţ; Iosif Popa - Chişlaz; George Pop - Oşorhei; Teodor Pătcaş - Peterd) şi învăţătorii (Vasile Teuca - învăţător din Tăut) - au fost, în vremurile de restrişte, adevăraţii luminători şi sfătuitori ai ţăranilor, fiind implicaţi în toate acţiunile politice româneşti şi, cu deosebire, în activitatea de conştientizare a poporului în legătură cu dezideratele majore ale luptei sale, între care şi realizarea idealului unităţii noastre statal-teritoriale. Ceilalţi 5 delegaţi (Coriolan Pop - directorul Băncii "Bihoreana" din Oradea; Traian Păşcuţ - inginer; Silviu Bejan - profesor; Liviu Lazăr - student la Academia de drept din Oradea; Ilaria Crişan - argăsitor din Beiuş) au reprezentat, fiecare în parte, câte o categorie socială. Dintre cei 60 de delegaţi aleşi în circumscripţiile electorale bihorene, trei erau din Arad, pe când cei 57 din 37 de localităţi de pe teritoriul judeţului Bihor, şi anume din Oradea (13), Cheniz (5), Ceica (3), Beiuş (2), Tinca (2), Vecherd (2), Tulca (1), Homorog (1), Mădăras (1), Micherechiu (1), Ciumeghiu (1), Hidişelu de Sus (1), Duşeşti (1), Sighiştel (1), Tăut (1), Tăgădău (1), Husasău de Tinca (1), Săcădat (1), Vârciorog (1), Ponoară (1), Bratca (1), Marghita (1), Abrămuţ (1), Chişlaz (1), Satubarbă (1), Sânlazăr (1), Alparea (1), Oşorhei (1), Leş (1), Roit (1), Cefa (1), Sânnicolau Român (1), Nojorid (1), Bedeu (1) şi Peterd (1). Delegaţii oficiali aveau, aşadar, domiciliul în oraşele şi satele Bihorului, în întreaga arie a acestuia. Semnalăm cazul de excepţie al celor cinci ţărani din satul Cheniz (actualmente poartă numele de Voivozi), care au fost aleşi ca delegaţi ai cercului electoral Săcueni, datorită încrederii de care au beneficiat din partea alegătorilor. Cea de-a doua categorie a delegaţilor românilor din Bihor la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia au fost delegaţii de drept, ca reprezentanţi ai instituţiilor ecleziastice, şcolare, culturale şi economice. Astfel, instituţiile ecleziastice au trimis 17 delegaţi (episcopul Demetri Radu, vicarul Roman R. Ciorogariu, canonicul Iacob Radu, secretarul episcopului Grigorie Papp, protopopii Andrei Horvath - Oradea, Alexandru Munteanu - Tileagd, Petru E. Papp - Pocola, Adrian P. Deseanu - Vaşcău, Nicolae Rocsin - Micherechiu, Petru Sîrbu - Girişu Negru, Ioan Genţ - Oradea, Valer Hetoc - Beiuş, Victor Pop - Holod, Vasile Tămaş - Popeşti, George Pteancu - Sfârnaş, Romul Buzilă - Mădăras, Pamfil Ossian - Cărăsău), societăţile culturale 16 delegaţi (delegaţi ai despărţămintelor "Astrei", din Ceica, Sever Sălăjean - Holod, şi Oradea, av. Savu Marta şi prof. Augustin Maghiar; filialei din Beiuş a Societăţii pentru fond de teatru român - admin. Al. Ghera; ai Casinei Române din Beiuş - av. gavril Cosma şi Roman Cristian; ai uniunii de cântări "Lira" din Beiuş - prof. Ioan Duşiţa şi av. Nicolae Bolcaş; ai Reuniunii de cântări "Hilaria" din Oradea - prof. Vasile Chirvai şi candidatul de avocat Valer Hărcuş; ai reuniunii de cântări "Armonia" din Vaşcău - av. Augustin Ciurdariu, fratele doctorului Ioan Ciordaş; ai Reuniunii Femeilor Române din Beiuş şi jur - Elena Muntean şi Elena Ardelean; ai Reuniunii învăţătorilor români gr. ort. din Bihor - învăţătorii Al. Sala şi Gavril Dudulescu şi ai Societăţii "Sf. Ioan Gură de aur" a teologilor români din Oradea - Grigorie Riţiu), instituţiile de învăţământ 4 delegaţi, studenţii români la Academia de drept din Oradea 2 delegaţi, gărzile naţionale române 3 delegaţi şi reuniunile economice româneşti 3 delegaţi. Delegaţii de drept din Bihor, în număr de 45, au sporit considerabil rândurile delegaţilor aleşi, realizând împreună suma de 105 delegaţi la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia. Se cuvine însă să adăugăm delegaţilor aleşi (sau celor oficiali) şi delegaţilor de drept pe cea de-a treia categorie de delegaţi, mai puţin cunoscută, dar care are o identică valoare de reprezentare naţională. Faţă de informaţiile intrate până acum în circuitul ştiinţific, recentele investigaţii documentare ne-au furnizat date interesante şi utile depistării unui număr de 26 de delegaţi supleanţi, ai Consiliilor Naţionale Române şi unor instituţii culturale româneşti, ai plaselor şi satelor bihorene. Datorită împrejurării că defileul Crişului Repede - pe unde trecea drumul cel mai scurt spre Alba Iulia - se afla sub controlul trupelor ungare, românii din cercul Aleşd - se afla sub controlul trupelor ungare, românii din cercul Aleşd, care cunoşteau bine această situaţie, pentru a fi siguri de faptul că unii dintre delegaţii lor vor ajunge la destinaţie, au ales o dată cu cei cinci delegaţi oficiali şi patru delegaţi supleanţi, caz unic în tot Bihorul. Pentru cunoaşterea exactă a numărului delegaţiilor bihoreni la Marea Adunare Naţională se impune a fi luaţi în consideraţie - ca autentici reprezentanţi ai autorităţilor politice româneşti - şi delegaţii Consiliului Naţional Român din Oradea şi Bihor, ai Consiliilor Naţionale Române ale plaselor Aleşd, Tinca şi Bihor, Ceica şi Salonta, ai Consiliilor Naţionale Române din localităţile Bratca, Beznea, Aştileu, Peştere şi Beliu, ai satelor Ucuriş, Răbăgani, Ţigăneşti, Finiş şi Aştileu, precum şi ai Reuniunii femeilor Române din Beiuş şi jur. Din cei 26 de delegaţi pe care i-am menţionat, cea mai mare parte - mai exact 15 - au fost ţărani din satele Bihorului. Făcând suma tuturor delegaţilor din Bihor la Alba Iulia (60 delegaţi aleşi, 45 delegaţi de drept şi 26 delegaţi ai organismelor amintite), constatăm că aceştia au atins cifra de 131, deci bihorenii au trimis la Marea Adunare Naţională din 1 Decembrie 1918 o impunătoare reprezentanţă naţională (Anexa documentară nr. 1), contribuind - în măsură importantă - la ctitorirea statului naţional unitar român.