„Simfonia durerii" pentru memorialul represiunii şi rezistenţei - O donaţie specială
Începând din 21 decembrie 2015, la subsolul Corpului K al Cetăţii Oradea, funcţionează un spaţiu memorial dedicat represiunii care a avut loc în judeţul Bihor în perioada comunistă. Spaţiul este gazda expoziţiei "Rezistenţă şi represiune în Bihor", realizată de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER), împreună cu Asociaţia "Cei 40 de Mucenici". Locul a fost ales de organizatori întrucât Cetatea Oradea a fost folosită, după 23 august 1944, şi ca lagăr de internare şi triere a mai multor categorii de oameni devenite incomode pentru forţele pro-comuniste. Orădenii şi turiştii interesaţi de istoria perioadei comuniste din Bihor pot vizita acest spaţiu în zilele de sâmbătă, în intervalul, 12.00-14.00. Sâmbătă, printre numeroşi vizitatori, a revenit şi pictorul orădean Niculae Adel. Acesta a adus cu el un cadou special pentru acest spaţiu, un tablou intitulat „Simfonia durerii".
„Lucrarea este realizată în ulei pe pânză şi şpaclu, având dimensiuni de 67x61cm. Este contribuţia mea personală pe care am dorit să o aduc acestui spaţiu încărcat de istorie şi durere", a declarat pictorul Niculae Adel. Lucrarea „Simfonia durerii" semnată de pictorul orădean Niculae Adel este o compoziţie abstractă simbolică inspirată de cartea istoricului dr. Cristina Liana Puşcaş, „Iadul roşu în oraşul de pe Criş".
„Într-o gamă cromatică paroxistică, de factură expresionistă, tabloul reflectă viziunea artistului asupra ororilor regimului comunist, a terorii şi represiunii instituţionalizate. Prin tuşe dinamice, în culori intense şi ritmuri torsionate, artistul sugerează imensitatea suferinţelor fizice, morale, psihice trăite de deţinuţii politici în închisorile regimului. În această masă amplă de culoare se pot distinge vag, la o privire mai atentă siluetele gri, desfigurate de suferinţă, lipsite de detalii anatomice ale deţinuţilor supuşi torturii. În colţul superior, în stânga compoziţiei e reprezentată o fereastră cu gratiile incizate în pastă, unica sursă de lumină şi singurul element de legătură între infernul din închisoare şi lumea exterioară. Pe fundalul acesteia e proiectată o cruce aurie dinspre care se revarsă în interior un fascicol de lumină divină, aluzie la credinţa creştină ca unic izvor de speranţă, libertate interioară şi supravieţuire. Petele roşii sunt un simbol al martiriului şi capacităţii de sacrificiu în numele unei idei, galbenul simbolizează spiritualitatea, verdele-speranţa. Porţiunile de culoare neagră sunt un substitut al torţionarilor din închisoare, o aluzie la dimensiunea malefică a acestora", a explicta criticul de artă dr. Agata Chifor.
R.C.



Comentarii
Nu există nici un comentariu.