În urmă cu câțiva ani, pandemia de COVID-19 a accelerat brusc un proces care oricum era deja în desfășurare: mutarea unei părți consistente din viața noastră în mediul online. Școala, munca, relațiile sociale și chiar activitățile culturale au fost transferate pe ecrane, într-un ritm pentru care puțini eram pregătiți. Dacă acel moment a însemnat începutul unei digitalizări forțate, finalul anului 2023 a adus o nouă provocare majoră – expansiunea rapidă a Inteligenței Artificiale și consolidarea influenței social-media în viața de zi cu zi. În acest context, educația este chemată să răspundă unor întrebări esențiale: cum gestionăm impactul digitalizării asupra tinerilor, cum transformăm instrumentele online în resurse educaționale reale și cum cultivăm gândirea critică într-un spațiu dominat de informație rapidă, adesea neverificată. Iată de ce în această ediție a interviurilor noastre pe teme educaționale vă propun să discutăm despre impactul digitalizării, în general și al social-media, în special, asupra vieții celor tineri și modul în care aceste instrumente digitale, altfel extrem de necesare, pot fi folosite și în sens cu adevărat educațional.

 

Invitata noastră este, am putea spune, o expertă în comunicare și media – Ioana Filipaș Calamar. Bine ați venit!

Mulțumesc tare mult de invitație!

D-na Ioana Filipaș-Calamar este originară din Zalău și Este absolventă a Colegiului Național „Silvania” din localitate – una dintre cele mai prestigioase unități de învățământ sălăjene -, acolo unde a absolvit cu Diplomă de Bacalaureat specializarea „Matematică-Informatică”. Cu toate acestea, pasiunea doamnei Filipaș nu s-a materializat neapărat către cifre și s-a dus mai degrabă în zona cuvântului și a imaginii. Și-a continuat studiile în cadrul Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării – Licență în Jurnalism, masterat în publicitate și doctorat în sociologie

sub aspect profesional, doamna Filipaș a început să lucreze încă din timpul studenției în secretariatul facultății  unde și studia, având responsabilități în zona de comunicare și gestionarea activității studenților. Mai apoi a colaborat cu o revistă online de cultură, denumită „ArtAct”, unde a realizat cronică de film și recenzie de Carte. A lucrat ulterior în mediul corporatist, cu responsabilități în zona de comunicare și marketing. A fost voluntară în cadrul mai multor organizații non-guvernamentale cu activități înaria de tineret, iar din 2020 a decis să înființeze propriul ONG – Asociația ASTRID, având activitate în județele Cluj și Bihor dedicată, în special, tinerilor și educației non formale a acestora.

Care considerați că sunt în acest moment provocările cele mai mari cu care se confruntă tânăra generație?

O parte din aceste provocări aș zice că sunt aceleași pe care le aveam și noi când eram tineri: sistemul de învățământ nu este neapărat adaptat nevoilor tinerilor, în școli se predă foarte mult conținut informațional care trebuie „tocit”, în schimb se urmărește în foarte mică măsură dezvoltarea gândirii critice, timpul liber este puțin și prost gestionat, în unele localități, în special din mediul rural, nu există multe posibilități de petrecere a timpului liber într-un mod constructiv sau multe alte probleme legate de incluziunea socială a tinerilor. Pandemia a adăugat încă numeroase provocări. Așa de exemplu, s-a stat în casă în spatele unui ecran timp de aproape un an și jumătate, iar asta a condus la „ruperea” conexiunii  sociale.

Dar care considerați că sunt cele mai mari provocări cu care se confruntă tinerii în ziua de azi din punct de vedere educațional?

Ce vedem noi cel mai des în școli ar fi că nu se insistă suficient pe dezvoltarea gândirii critice la tineri, iar aceștia sunt nevoiți să memoreze volume mari de informații, dar nu pot să le și interpreteze. Cred că cel mai relevant exemplu în sensul acesta , sunt comentariile de la Limba Română pe care și când eram eu elevă trebuia să le învățăm pe de rost, iar acum văd că se întâmplă același lucru și la tinerii de azi. Din păcate, nu se insistă pe stabilirea unor conexiuni cu mitologia, cu istoria universală sau  cu alte domenii, trebuie doar să reținem ce a scris un autor într-o culegere de comentarii! Din experiența mea și din ce mai povestesc cu tinerii, înțeleg că numeroși profesori au o asemenea abordare didactică.

Din păcate, cred că școala nu te învață să gândești critic și să explorezi mai departe realitatea. Noi, de exemplu, la liceu învățam la chimie formulele detergenților, știam tot felul de detalii amănunțite, mai ales la Chimie organică. Cu toate acestea, habar n-aveam ce este acela un „impozit”, știam că există ceva ce se numește „taxe” și că oamenii sunt supărați pe ele, dar nu știam ce sunt acelea.

Știam foarte puține lucruri despre „inflație”, pentru că tot auzeam la știri și se panicau toți, dar nu înțelegeamce este aceea. Foarte multe concepte treceau pe lângă noi, pur și simplu, dar nu ne-am oprit să le studiem. Îmi amintesc de concepte legate de politică, sisteme parlamentare etc. Le-am studiat în facultate și mi-a fos extrem de greu pentru că a trebuit să le iau „de la zero”. Simt că aceste aspecte, în continuare, lipsesc din programa școlară.

Să înțeleg, așadar, că principala provocare cu care se confruntă tinerii în ziua de astăzi este determinată de lipsa caracterului practic-aplicativ al cunoștințelor teoretice învățateîn școală?

Cu siguranță, deținerea unor cunoștințe teoretice ajută într-o mare măsură, mai ales ceea ce învățăm la disciplinele legate de matematică și fizică. Aceste științe exacte sunt esențiale pentru un segment important de oameni care aleg să urmeze o carieră în inginerie sau în alte domenii tehnice, unde astfel de informații sunt absolut necesare. Totuși, consider că în zona de trunchi comun, la nivel de liceu, s-a insistat foarte mult pe detalii aprofundate din aceste materii, detalii care nu au avut o aplicabilitate directă pentru toți elevii. Deși pentru mulți aceste cunoștințe sunt utile în viața profesională, pentru ceilalți nu s-a pus suficient accent pe aspecte practice, de care am fi avut cu toții nevoie în viața de zi cu zi: informații despre taxe și impozite, despre cum votăm, cum este construit sistemul nostru democratic și de ce lucrurile funcționează într-un anumit fel.

Credeți că, din acest punct de vedere, un Trunchi Comun mai flexibil ar fi fost mai util, lăsând mai multă libertate școlii să insiste pe acele aspecte care ar răspunde mai bine nevoilor tinerei generații?

Îmi este  foarte greu să răspund, neavând experiență suficient de relevantă în învățământ. Cred că o programă școlară ceva mai adaptată nevoilor tinerilor și care să fie actualizată periodic ar fi ajutat mult! Acest lucru înseamnă să scoatem niște conținuturi și să introducem altele noi. Nu știu dacă o flexibilitate mai mare, în sensul că fiecare elev să urmeze anumite cursuri  – așa cum se întâmplă  la americani sau în alte sisteme de învățământ –  ar funcționa. N-am suficient de multă experiență în domeniu cât să am o părere pertinentă în sensul acesta.

Dar credeți că aceste nevoi sunt suficient de conștientizate de către tineri sau mai degrabă noi, cei care avem mai multă experiență, înțelegem că pentru ei ar fi mai bine ca lucrurile să meargă într-o anumită direcție?

Din experiența mea, din focus-grupurile pe care le organizăm periodic cu tinerii și din discuțiile individuale avute cu ei, am constatat faptul că foarte mulți conștientizează că numeroase informații de care ar avea nevoie nu le primesc. În plus, ei nu ajung să studieze discipline care i-ar ajuta real în viață decât într-o foarte mică măsură. Eu cred că tinerii sunt conștienți de aceste lucruri și, încă de pe vremea când eram eu în liceu, înțelegeam cu toții că ar fi fain să știm ce înseamnă anumite aspecte care însă nu ne erau suficient explicate.

Pornind de la vasta dumneavoastră experiență în sectorul neguvernamental, cum credeți că răspunde acesta nevoilor tinerilor de formare și în ce măsură reușește să completeze educația formală oferită de școli?

Cu siguranță, ONG-urile pot să completeze educația formală propusă de școli și fac asta activ de foarte mulți ani. De exemplu, aș putea să vă povestesc despre ce facem la Asociația ASTRID. Noi venim în completarea acelor lipsuri despre  care spuneam cu activități care îi ajută pe tineri să-și dezvolte gândirea critică, să lucreze mai bine în echipe, să înțeleagă că nu e nevoie să fim competitivi în absolut orice situație a vieții și că de multe ori ajută mai degrabă să fim „asociativi”.  Alte organizații din jurul nostru desfășoară activități în domeniul sănătății, socialului, culturii, sportului etc., contribuind la umplerea unor goluri în educația tinerilor.

Mi se pare că este  foarte importantă implicarea societății civile  și am apreciat dintotdeauna abordarea asta în care tinerii încearcă să facă ceva pentru cei din jurul lor atunci când consideră că guvernanții nu fac lucrurile așa cum și-ar dori. Pe de altă parte, nu putem să ne petrecem viața așteptând să se întâmple ceva și plângându-ne pe grupuri de Facebook că nu se face nimic. Din fericire, în sectorul non-guvernamental se realizează multe lucruri cu resurse limitate.

Ce v-a motivat să înființați Asociația ASTRID și ce aduce aceasta în plus față de alte organizații non-guvernamentale de profil?

Am înființat Asociația ASTRID deoarece la momentul respectiv Simțeam că informațiile pe care le dețineam sau  resursele de care dispuneam ar trebui împărtășite cu cineva. În plus, dorința noastră de a face voluntariat tot timpul ar trebui canalizată într-o direcție anume, având un scop precis. Eu fac voluntariat de când eram în liceu, cu foarte mici pauze, de câteva luni pe ici-colo. În rest, peste tot am fost implicată în activități de voluntariat și ONG-Uri. Mi-a plăcut foarte mult, m-am regăsit de fiecare dată, mi se pare că e cel mai bun lucru pe care îl pot face cu viața mea!

La un moment dat, povestind cu Bogdan (un prieten foarte bun), despre ce am putea face dacă nu am avea atât de mulți bani, ne-am gândit Ce fain ar fi să lucrăm  cu tinerii și să îi ajutăm  să se dezvolte, așa cum ne-au ajutat și pe noi alții la vremea noastră, Ce fain ar fi să îi sprijinim să aibă mai multă încredere în ei, să se dezvolte, ș.a.m.d. Eu am crezut că totul va rămâne la stadiul de discuție, dar, de fapt, ne-am mobilizat foarte tare, iar colegul meu Bogdan este  excelent pe tot ce înseamnă documente administrative, legislație, birocrație etc. Împreună ne-am unit forțele și am creat această asociație.

 Ce aduce nou asociația noastră? N-aș zice neapărat că am reinventat nimic, dar ne-am dus pe ce am simțit noi că-i necesar și am început cu alfabetizarea și educația pentru Media. Eu vin cu studiile în jurnalism și cu o pasiune foarte mare pentru tot ce înseamnă Media și comunicare mediatică. Într-un fel, avea sens să se întâlnească drumurile noastre, iar acum îi ajutăm pe tineri să înțeleagă mai bine Social-Media, la ce provocări sau la ce pericole se pot expune, cum pot să folosească aceste instrumente în avantajul lor etc. De asemenea, am atins inclusiv subiecte care țin de Fake-News, de manipulare și de. narative media. Cu timpul, acestea pot crea stereotipuri și prejudecăți extrem de periculoase! Din păcate, asemenea știri false le evităm și distingem acum tot mai greu, iar noi încercăm să îi încurajăm pe tineri să folosească Ssocial-Media în avantajul lor, iar nu într-un mod care să-i pună în pericol.

Cum răspund tinerii activităților propuse de ASTRID sau  de alte organizații non-guvernamentale? Simțiți că au nevoia și chiar dorința de a se implica și de a fi coparticipanți la procesul propriei lor formări?

Din ce vedem noi, la fel ca în generația mea, există tineri și tineri, având personalități de o grămadă de feluri. Așa că sunt unii care și-ar dori să facă multe lucruri, dar sunt mai comozi. Ei se mobilizează mai greu sau nu rămân angrenați în activități pe termen lung. Pe de altă parte, sunt alții care răspund foarte bine  și se implică în diverse jocuri sau activități interactive unde trebuie să-și exprime părerile. Aceștia răspund foarte bine, participă? Sunt activi, se enervează, se supără, se frustrează câteodată și totul ajută la procesul de învățare.

Cine considerați că ar trebui să facă primul pas în relația educator (familie, școală, ONG-uri, societate, în general) – educat  (tânăr)? Credeți că ar trebui ca primul pas să-l facă chiar tinerii, conștienți de lipsurile și de nevoile lor, iar în acest sens, să se adreseze unei structuri care i-ar putea ajuta?

Ideal ar fi ca inițiativele să fie ale tinerilor pentru tineri, iar ei să fie cei care conduc procesul, cei care gestionează totul în viața reală. Din ce am văzut și gândindu-mă la cum eram eu la vârsta de 15-16 ani, lucrurile nu funcționează neapărat așa. În schimb, ei răspund bine la invitații la diferite activități și la atelierele pe care noi le organizăm în școli. Participarea nu este obligatorie, dar singurul lucru pe care îl cerem este să fie respectuoși unii cu alții și să stea liniștiți. Foarte rar se întâmplă ca cineva să nu dorească să participe, restul vor să li se audă părerile, să se facă înțeleși, să aibă validare că ceea ce spun ei este corect. Aș putea spune că dacă  părinții, școlile și organizațiile non-guvernamentale, toată lumea într-un cuvânt, vin cu câte o inițiativă, chiar dacă mai rar, se face un tot foarte mare și foarte frumos, în care se întâmplă multe lucruri bune pentru tineri.

Una dintre platformele ușor accesibile prin care tinerii își pot exprima opiniile ar putea fi reprezentată de Social-Media. Ce înțelegem prin Social-Media?

Prin Social-Media ne referim la o serie de platforme unde oamenii își creează profiluri mai mult sau mai puțin detaliate, unde expun. păreri sau părți din viața lor. De fapt, prin intermediul acestor platforme ei socializează – așa cum și numele o spune, – vorbesc unii cu alții, urmăresc ce fac alții, expun lucruri pentru ca alții să le vadă etc. Desigur, asemenea platforme iau forme diferite, de la unele de video-streaming, la altele de postat preponderent conținut static sau la platforme în care exclusiv comunică între ei,  cum ar fi, de exemplu,  whatsapp.

Fiecare dintre aceste platforme face altceva și are un specific diferit, dar, în esență, ne ajută să păstrăm legătura unii cu alții. Așa de exemplu, putem menține relația cu oameni care sunt departe, cu unchiul care e în Spania, cu verișorul care e în celălalt capăt de țară ș.a.m.d. Este vorba despre persoane cu care ne vedeam când și când, iar  acum sunt la un „scrolat-distanță”. Acum putem să ținem legătura foarte activ cu ei  și să fim parte din viețile lor.

 Cum credeți că a influențat Social-Media felul tinerilor de a se comporta, de a comunica sau de a stabili relații interpersonale cu ceilalți?

Aș spune că diferă de la persoană la persoană. Social-Media a deschis porți și oportunități noi de a comunicași  de a te exprima în moduri diferite. Vedem asta la persoane extrem de timide sau cu anxietate socială. Aceste persoane nu reușesc adesea nici măcar să aibă contact vizual cu interlocutorul pentru că sunt mult prea anxioși. Pe de altă parte, în Social-Media se exprimă mult mai liber și au mult mai multe mecanisme prin care pot face acest lucru. În același timp, am observat un regres foarte mare după pandemie, când mulți din tinerii cu care lucram noi aveau dificultăți în a lega o propoziție pentru că au stat în spatele unor ecrane atât de mult timp încât, la un moment dat, ideea de a fi la un metru de un om le era absolut greu de gestionat. Se aflau în fața unei persoane cu care trebuiau să lege o conversație, fără a se mai putea ascunde în spatele unui ecran. , atunci am remarcat o serie de regrese mari în ceea ce înseamnă comunicare în rândul tinerilor. Altfel, repet, oportunitățile pe care le deschide Social-Media și varietatea de moduri de exprimare sunt absolut uriașe.

Credeți că putem discuta despre dependența de Social-Media în rândul tinerilor?

Categoric, Da! Am citit multe studii pe tema asta și pot spune că  Există conceptul de „dependență de Social-Media”. Vedem cu ochiul liber acest aspect și  nu doar la tineri! Un asemenea comportament se manifestă diferit de la un individ la altul. De exemplu, când mergem în locuri fără semnal de Internet, sunt oameni care, pur și simplu,  tremură pentru  că nu își pot face doza zilnică de „scrolat” pe Instagram sau că nu pot să își citească mesajele de pe Whatsapp. Dimpotrivă, alți oameni doar se întreabă: dar oarece se mai întâmplă? Abordările sunt diferite, dar reflexul de a da „scroll” și de a deschide niște pagini on-line  este  foarte tare întipărit în majoritatea dintre noi.

Dar cum credeți că poate Social-Media să influențeze viața de familie, viața profesională, relațiile cu ceilalți etc.?

De multe ori mă regăsesc stând în față cu o persoană care este importantă pentru mine, însă butonând telefonul deoarece cineva mi-a scris PE Whatsapp, iar acel mesaj este important de asemenea! cred că suntem prinși în paradoxul acesta de a ține legătura atât cu oamenii pe care îi avem „față în față”, cât și cu cei care sunt în altă țară, în alt oraș sau  pe un alt fus orar. Aceasta reprezintă tot o formă de socializare, dar se manifestă diferit. Este  trist că nu tot timpul îl prioritizăm pe cel din fața noastră care și-a făcut timp să vorbească cu noi. Cu siguranță, s-a schimbat mult modul în care socializăm și interacționăm unii cu alții. Un asemenea mod de socializare a devenit ceva normal, în condițiile în care avem Social-Media pe telefon de mulți ani și ne-am întipărit niște mecanisme de lucru.

Din fericire, un aspect care poate fi gestionat foarte ușor ține de diversele forme de autoreglare  ale grupurilor sociale. De exemplu, există școli cu care noi colaborăm și care spun din start: „Nu se intră cu telefonul în școală sau, se lasă pe un dulăpior lângă catedră și se ia la începutul pauzei!” Acest lucru ajută foarte mult! Într-o vreme, în  grupul nostru de prieteni când ieșeam în oraș aveam o regulă clară: „Punem toate telefoanele stivuite, unul peste altul cu fața în Jos, iarprima persoană care-și atinge telefonul plătește consumația pentru toți!” Nu își atingea nimeni telefonul! Există tot felul de mecanisme din astea pe care le-am văzut cel mai mult la grupuri sau la indivizii care își atrăgeau atenția unii altora privitor la statul excesiv pe telefon.

În ultima perioadă, în România se discută din ce în ce mai apăsat despre interzicerea accesului tinerilor sub o anumită vârstă la Social-Media. Cum vedeți dumneavoastră o asemenea reglementare?

Am văzut că apar tot mai multe dezbateri pe tema asta în ultima vreme. Părerea mea este că interzicerea a orice, dar acum ne referim la Social-Media, Nu ajută la soluționarea problemei. Ajută, în schimb, la ascunderea ei sub preș! Ar fi o reglementare făcută doar de formă. Așa se întâmplă și în cazul jocurilor de noroc: teoretic sunt interzise minorilor, dar, practic, poți să minți foarte ușor legat de Vârsta ta! În acest moment, platformele au niște limitări de vârstă – în teorie, dar, în practică, eu, dacă am 9 ani și vreau să-mi fac un cont de Facebook, dar platforma îmi interzice asta din cauza vârstei prea mici, bine, o să spun că m-am născut în alt an și am rezolvat problema! Se poate minți foarte ușor, problema este  că ei rămân în continuare expuși la niște pericole! Cred că e foarte important să avem tineri educați care, în momentul când folosesc Social-Media, vor știi exact la ce se expun.

Cred că este important să înțelegem motivul pentru care cineva a depus un efort pentru a crea cu Inteligența Artificială niște povești „lacrimogene”, să înțelegem că există mai mult de atât și că, la un moment dat, aceleași platforme care acum le publică aparent inofensiv, vor ajunge să ne influențeze alegerile relevante!

Din experiența dumneavoastră, dar și din cât ați lucrat cu tinerii, cum recunoaștem o știre falsă și cum ne putem apăra împotriva unor asemenea dezinformări?

Tot mai greu recunoaștem știrile false și, mai ales, atunci când vorbim de „deep-fake-urile” vizuale, acestea Devin tot mai realiste și tot mai dificil de depistat. De asta este important să avem dezvoltată gândirea critică despre care povesteam mai devreme. În momentul în care primim un mesaj pe Social-Media ar fi binesă îl putem „citi”,să vedem dacă „sună alarmist”, să aflăm cine l-a publicat, în ce context persoana sau entitatea este credibilă, să verificăm informația din cel puțin 3 surse, potrivit principiului jurnalistic, să întrebăm pe cineva care cunoaște niște contexte geo-politice sau istorice mai bine decât noi, să dezbatem lucrurile astea împreună cu acea persoană etc.

În acest moment suntem într-un pericol real de a cădea în capcana „fake-news-ului” și a „fake-urilor vizuale”. De aceea, trebuie să ne putem folosi gândirea critică, să le analizăm cu atenție și să păstrăm o doză tot mai ridicată de scepticism și de conștientizare că s-ar putea să nu fie pe bune.

Credeți că tinerii  și, în general, consumatorii de media sunt suficient de pregătiți pentru a face această analiză a mesajelor vehiculate pe SocialMedia sau mai avem nevoie încă de educație digitală?

Aș spune că mai avem multă nevoie de educație digitală și de alfabetizare media. Eu am  o vastă experiență în domeniu pentru că organizez numeroase activități de alfabetizare media preponderent pentru tineri. Cu toate acestea, vedem o serie de consecințe ale faptului că nu există suficientă educație digitală. Sunt foarte mulți tineri care dau „click” pe toate mesajele  și care se expun la pericole sau care se alarmează din mesaje  sau postări insuficient verificate. Din păcate, mai avem mult de lucrat în direcția prevenției.

Cum se realizează această prevenție în alte țări?

Avem experiența unor organizații non-guvernamentale sau a unor școli cu care colaborăm. Din ce am observat eu, situația este  similară, cu foarte mici excepții și în alte părți.  În unele țări mai dezvoltate decât noi, cu acces la mai multe resurse și cu un sistem de educație considerabil mai dezvoltat, „capcanele” sunt mai mici și mai ușor de evitat, iar indivizii au o gândire critică mult mai dezvoltată.

Cum credeți că ar putea fi valorificată Social-media, având în vedere faptul că, spre exemplu, cel puțin în pandemie, această formă de comunicare a devenit una dintre principalele modalități de realizare a educației școlare?

Social-Media, în sine, nu-i nici ceva bun, nici ceva rău! În esență,aceasta reprezintă O platformă  / mecanism / instrument de comunicare, de diseminare a unor informații, de validare a unor gânduri sau ipoteze. Social-Media poate fi folosită în foarte multe moduri, în avantajul sau dezavantajul nostru. Totuși, putem cădea cu multă ușurință în tot felul de „capcane” pe care cineva le-a întins având diverse interese.

Există foarte mulți oameni care postează doar de dragul de a-i informa pe alții sau de a ajuta în vreun fel comunitatea. În esență, acesta  nu este un lucru bun sau rău, este  un loc în care putem să ne exprimăm gândurile și să diseminăm informația. Altfel spus, valoarea Social-media depinde de utilizator.

Aveți un mesaj pe final de interviu pentru tinerii care ne ascultă și care sunt „consumatori” de Social-Media, pentru părinții acestora, pentru educatori sau pentru întreaga comunitate?

Ideea ar fi să analizăm foarte critic toate mesajele care vin înspre noi, mai ales pe Social-media, să privim totul cu puțin scepticism și să ne întrebăm dacă oare chiar așa stau lucrurile, oare chiar nu este nimic în spatele acestui mesaj? De multe ori nu este nimic ascuns, dar ar fi bine să privim totul cu un ochi critic. Pentru părinți și educatori  mesajul ar fi să stea liniștiți, pentru că, într-o foarte mare măsură, tinerii se descurcă singuri și sunt mult mai deștepți sau mai descurcăreți decât le dăm noi credit.

În concluzie, dialogul evidențiază faptul că, într-o lume dominată de digitalizare și expunere constantă la social media, cheia nu este interzicerea sau evitarea tehnologiei, ci formarea unor tineri capabili să o folosească responsabil. Un elev care își dezvoltă gândirea critică, care este încurajat să pună întrebări și să caute surse credibile, va putea distinge mai ușor între informație și manipulare, între conținut valoros și zgomot mediatic. Încrederea în sine, cultivată prin educație formală și non-formală deopotrivă, îl ajută să nu devină vulnerabil în fața presiunilor online și a fenomenului de fake news. Rolul școlii, al familiei și al organizațiilor civice este de a crea contexte în care tinerii să exerseze discernământul, dialogul și responsabilitatea. Astfel, un tânăr bine orientat educațional nu doar că va naviga mai sigur în mediul digital, ci va reuși să transforme provocările prezentului în oportunități reale de dezvoltare personală și socială.

Autor: Valentin Cosmin Blândul, Universitatea din Oradea / Asociația pentru Educație și Formare „TopFormalis” din Oradea.

Februarie 2026