De la anul, Ministrul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, împreună cu ministrul Sănătăţii şi preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor au emis un ordin pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Hotărârii Guvernului numărul 415/2004 privind regimul de comercializare a ouălor. Actul normativ transpune în legislaţia română prevederile Regulamentului nr. 2295/2003 privind Normele metodologice de implementare a Reglementării CEE nr. 1907/1990 pentru unele standarde de comercializare a ouălor şi va intra în vigoare la data de 1 septembrie 2005. Conform acestui ordin, ouăle se împart în două categorii: A şi B. Cele din categoria A trebuie să aibă coaja şi membrana normale, curate şi intacte, camera de aer să nu depăşească şase milimetri înălţime, să fie imobilă, iar la ouăle cu menţiunea ?extra?, să nu depăşească patru milimetri. De asemenea, albuşul ouălor din această categorie trebuie să fie transparent, limpede, de o consistenţă gelatinoasă şi lipsit de corpuri străine de orice natură, în timp ce gălbenuşul trebuie să fie vizibil doar sub forma unei umbre, să nu se distanţeze vizibil de poziţia centrală în cazul rotirii oului. La rândul său, embrionul trebuie să se afle într-un stadiu de dezvoltare imperceptibil şi să nu prezinte mirosuri străine. Ouăle din categoria B sunt cele care nu îndeplinesc toate aceste cerinţe. Ele pot fi întrebuinţate de întreprinderile de industrie alimentară. Acelaşi act normativ mai prevede că ouăle din categoria A se clasifică după greutate. Astfel, ouăle foarte mari care au 73 de grame şi peste sunt în categoria XL, cele mari care au greutatea cuprinsă între 63 şi 73 grame.