Şi zahărul românesc intră în Europa!
Tendinţele prevăd scăderea preţului la zahăr la nivel european, iar bineânţeles că în România preţul va rămâne, în cel mai bun caz, la fel ca în prezent. Comisia Europeană a propus, în cursul acestei săptămâni, o revizuire generală a regimului zahărului în Uniunea Europeană, sistemul actual fiind foarte criticat pentru alocarea ineficientă a resurselor, limitând competiţia, periclitând dezvoltarea statelor, afectând în acelaşi timp, contribuabilii şi mediul înconjurător. Comisia propune reducerea substanţială a exporturilor cu restituţii, desfiinţarea intervenţiei, reducerea producţiei şi a preţului intern şi admiterea plăţilor decuplate pentru cultivatorii de sfeclă de zahăr. Reforma acestui sector va începe în iulie 2005. Modificarea cea mai importantă pentru sectorul comunitar al zahărului vizează abolirea mecanismului de achiziţii publice şi a preţului de intervenţie. Acesta din urmă va fi înlocuit cu preţul de referinţă ce va fi folosit la determinarea preţului minim al sfeclei de zahăr, a nivelului de declasare pentru stocarea privată, a protecţiei la frontieră şi a preţului garantat pentru importurile preferenţiale. În ceea ce priveşte concretizarea modificărilor propuse, pentru România se pot prevede mai multe efecte semnificative. Astfel, preţul comunitar al zahărului va scădea la 421 euro pe tonă în anul 2007-2008, iar preţul intern actual din România se va menţine şi după aderare. De asemenea, având în vedere că în România cota de producţie din sfeclă nu asigură integral consumul intern, fiind net importatoare şi nu este de natură să genereze excedente pentru export, României nu îi vor fi aplicate reduceri ale cotei de zahăr. Scăderea va viza, în principal, ţările mari producătoare de excedente care trebuie exportate cu restituţii. În acelaşi timp, în condiţiile în care creşterea preţurilor zahărului în România, ca urmare a integrării în UE nu se va produce, este de aşteptat ca producţia naţională să se concentreze într-un număr mai redus de fabrici, proces ce va fi susţinut de ajutoarele de restructurare, introduse de reforma pieţei comunitare a zahărului. După aderarea României, costurile mai reduse ale forţei de muncă autohtonă ar putea determina o delocalizare a producţiei de zahăr din sfeclă din actualele state membre în România, cu cota de producţie aferentă. Ca urmare, este posibil ca inclusiv cota de producţie a României să poată creşte în viitor (dar fără parte din ajutoarele financiare ale noului regim). Acest proces va depinde însă în mare măsură de condiţiile pe care România le va putea oferi după aderare (preţul pământului, forţei de muncă, nivelul taxelor).



Comentarii
Nu există nici un comentariu.