De câţiva ani, specialiştii în protecţia plantelor din Europa sunt în alertă ca urmare a migrării din S.U.A. pe continentul nostru a unui nou dăunător deosebit de periculos pentru culturile de porumb: Viermele vestic al rădăcinilor de porumb - Diabrotica virgifera virgifera Le Conte. Semnalat pentru prima dată în Europa în anul 1992, acest dăunător s-a extins vertiginos în întregul areal de cultură a porumbului, producând mari pagube şi pe teritoriul României. Principalele cauze ale răspândirii dăunătorului l-au constituit cultivarea porumbului în monocultură şi lipsa unor tratamente chimice adecvate de combatere a larvelor şi adulţilor. Larvele distrug sistemul radicular al plantelor, iar adulţii se hrănesc cu mătase şi polen, producând pierderi însemnate de producţie. Lanurile atacate de larve se recunosc după ponderea mare de plante îndoite sub formă de „gât de gâscă”, care devin sensibile la cădere. Adulţii pot produce pagube însemnate, mai ales când aceştia se găsesc în număr mare. Ei se hrănesc iniţial cu frunze de porumb, iar ulterior cu mătasea şi polenul porumbului, pe care le consumă parţial sau în totalitate, în funcţie de gradul de infestare. După dispariaţia polenului şi a mătăsii, adulţii migrează pe culturile de porumb învecinate, însămânţate mai târziu. De aceea se pot întâlni atacuri importante ale acestui dăunător, chiar dacă s-a respectat o rotaţie a culturilor, din cauza migrării dăunătorului din monoculturile afectate chiar la distanţe mari. Lipsa mătăsii determină formarea ştiuleţilor cu un număr redus de boabe (deseori nu se mai formează ştiuletele) şi implicit o reducere calitativă şi cantitativă a producţiilor de boabe. Pentru a preveni distrugerea mătăsii, a ştiuleţilor de porumb, se recomandă combaterea adulţilor prin tratamente cu insecticide. Prin această acţiune de combatere a adulţilor se diminuează şi numărul de ouă, respectiv de larve din anul următor. La stabilirea timpului optim pentru aplicarea insecticidelor trebuie să se ia în consideraţie o seamă de aspecte. Când adulţii apar înainte de polenizare (cazul din acest an) aceştia se hrănesc numai cu frunze, din care cauză devoltarea ouălor este întârziată. Femelele au nevoie de o cantitate superioară de hrană superioară (polen, mătase, vârful ştiuleţilor) cel puţin 10 - 14 zile înainte să depună ouă. Se poate aprecia că la apariţia adulţilor devreme, înainte de polenizare nu se recomandă aplicarea tratamentelor în primele 3 săptămâni de apariţie. Întârzierea tratamentului la 3 săptămâni de la prima apariţie va ţinti o proporţie mai mare de femele care depun ouă, deoarece multe femele apar înainte de aplicarea tratamentului şi astfel se reduce mult proporţia adulţilor care pot contribui la reapariţia populaţiei după tratament. Când perioadele de apariţie a adulţilor şi depunerea de ouă sunt scurte (vreme uscată şi caldă) este suficientă aplicarea unui singur tratament, însă la un moment bine stabilit. În cazul când vremea este rece, umedă, cu perioade prelungite de apariţie a adulţilor, de depunere de ouă, perioade mai scurte de persistenţă a insecticidului din cauza spălării, este nevoie de un al doilea tratament. Se pot utiliza, pentru combaterea adulţilor, insecticide ca: Actara, Karate, Fury, Talstar etc (la doze omologate).