Diferenţieri pe plan mondial şi european
Indicele libertăţii economiei cuprinde 157 de ţări şi surprinde gradul de libertate la nivelul mai multor sectoare economice, precum comerţul, mediul de afaceri, investiţiile sau drepturile de proprietate. Astfel, economia României este liberă în proporţie de 61,5%, cu 0,2 puncte procentuale mai mare decât ponderea înregistrată în 2007.
La nivel european, România ocupă locul 30 din 41 şi se situează sub media regională, în funcţie de punctajul obţinut. Ţara noastră înregistrează un nivel ridicat al libertăţii în sectorul de afaceri, fiscal şi comercial. Autorii raportului amintesc că impozitul pe venit şi pe profitul companiilor este de 16% şi arată că veniturile totale din impozite au o pondere ridicată la formarea Produsului Intern Brut (PIB). În pofida progreselor înregistrate la reducerea taxelor vamale, barierele non-tarifare rămân semnificative. Sistemul financiar corespunde standardelor internaţionale, o evoluţie favorabilă fiind stimulată de programul recent de reformă şi privatizare. În procesul de aderare la Uniunea Europeană, Guvernul a implementat reforme economice conforme cu criteriile de la Maastricht.

Situaţia mediului de afaceri
În continuare, specialiştii Fundaţiei Heritage analizează separat gradul de libertate în diferitele sectoare ale economiei. Astfel, în ceea ce priveşte libertatea mediului de afaceri, România a obţinut un punctaj de 74,1%. Libertatea de a începe, opera şi, ulterior, de a înceta o afacere este relativ bine protejată de cadrul reglementativ al României. Iniţierea unei afaceri durează în jur de 14 zile, comparativ cu o medie de 43 de zile la nivel global.
Referitor la comerţul exterior, în România acesta este liber în proporţie de 86%. Politica României în domeniul comercial este asemenea celei din alte state comunitare. Nivelul mediu al taxelor percepute pentru importuri în UE, calculat ca medie ponderată, s-a plasat la 2% în 2005. Barierele de import non-tarifare, care se reflectă în politicile comunitare, includ subvenţiile pentru agricultură şi activităţi de producţie, restricţiile la import în cazul anumitor bunuri şi servicii, restricţiile la accesul pe anumite pieţe de servicii, standardele şi reglementările lipsite de transparenţă şi normele diferite de administrare în vamă la nivelul statelor europene.

Sectorul fiscal şi inflaţia
Cât priveşte sectorul fiscal, gradul de libertate se plasează la 85,6% în România. Astfel, autorii studiului notează că în România ratele de impozitare sunt scăzute şi constante. Atât taxa pe venituri, cât şi cea pe profiturile companiilor se plasează la 16%. În ultimul an, veniturile totale din impozite, ca pondere din PIB, s-au plasat la 30,4%.Cheltuielile publice totale sunt moderate, plasându-se la circa 31,2% din PIB, potrivit celor mai recente date. Inflaţia se situează la un nivel ridicat, media plasându-se la 7,7% în intervalul 2004-2006. Preţurile relativ instabile explică, în mare parte, punctajul obţinut de România pentru libertatea pieţei monetare, respectiv 72,5%.

Libertatea sectorului financiar şi piaţa muncii
Referitor la sectorul financiar, gradul de libertate în România se plasează la 50%. Dintre cele 33 de bănci din România în 2005, 25 erau controlate de investitori străini, acoperind 59% din activele totale din sectorul bancar. Din decembrie 2005, băncile de stat deţin sub 8% din activele totale, faţă de 75% în 1998.
Companiile străine de asigurări trebuie să încheie parteneriate cu firme româneşti pentru a accesa piaţa locală. Pieţele de capital sunt insuficient dezvoltate, iar tranzacţiile implică, în mare parte, obligaţiuni guvernamentale.
Gradul libertăţii pe piaţa muncii este de 55,3%. Piaţa de profil operează în baza unor reglementări inflexibile, care blochează îmbunătăţirea productivităţii muncii.
Costurile non-salariale aferente forţei de muncă sunt foarte ridicate, iar cadrul rigid de angajare şi concediere a angajaţilor generează o aversiune faţă de risc în cazul companiilor care, în condiţii mai favorabile, şi-ar majora forţa de muncă. În plus, reglementările referitoare la majorarea sau reducerea numărului de ore de muncă sunt lipsite de flexibilitate.