Legea nr. 246/2005, publicată în Monitorul Oficial (I) nr. 656 din 25 iulie 2005, aprobă Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, aducându-i însă modificări şi completări. De la data intrării în vigoare a legii se abrogă Ordonanţa Guvernului nr. 37/2003 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii. Noile prevederi, de exemplu, stabilesc că actul constitutiv şi statutul asociaţiei se încheie în forma autentică sau atestată de avocat. Până în prezent, aceste documente trebuiau încheiate numai în forma autentică, sub sancţiunea nulităţii absolute. Forma autentică este obligatorie doar în cazul aportului în natură. O altă modificare stabileşte că patrimoniul iniţial al asociaţiei va fi în valoare de cel puţin un salariu minim brut pe economie, la data constituirii asociaţiei. În vechea reglementare era nevoie de cel puţin două salarii minime brute pe economie. Judecătorul desemnat de preşedintele instanţei poate dispune, prin încheiere motivată, înscrierea asociaţiei în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor, chiar dacă există un refuz motivat al Ministerului Justiţiei de a elibera dovada disponibilităţii denumirii, pe care îl apreciază ca neîntemeiat. Asociaţia îşi poate constitui sucursale, ca structuri teritoriale fără personalitate juridică. Sucursalele se constituie prin hotărâre a adunării generale şi desfăşoară activităţile date în competenţa lor de către asociaţie. Numirea unui cenzor este obligatorie doar dacă numărul asociaţilor este mai mare de cincisprezece. Acesta poate fi o persoană din afara asociaţiei. Pentru asociaţiile cu mai mult de 100 de membri înscrişi până la data întrunirii ultimei adunări generale, controlul financiar intern se exercită de către o comisie de cenzori. Legea reglementează, de asemenea, atât fuziunea, cât şi divizarea asociaţiilor şi fundaţiilor. Fuziunea se face prin absorbţia unei asociaţii de către o altă asociaţie sau prin contopirea a două ori mai multe asociaţii pentru a alcătui o asociaţie nouă. Aceleaşi dispoziţii se aplică şi în cazul fuziunii sau divizării unei fundaţii. În cazul asociaţiilor, decizia de fuziune sau de divizare se ia prin hotărârea a cel puţin două treimi din numărul total al membrilor organului de conducere.