*Persoana juridică răspunde solidar cu debitorul declarat insolvabil în condiţiile Codului de procedură fiscală sau declarat insolvent dacă, direct ori indirect, controlează, este controlată sau se află sub control comun cu debitorul, dacă desfăşoară efectiv aceeaşi activitate sau aceleaşi activităţi ca şi debitorul şi dacă este îndeplinită cel puţin una dintre condiţiile stabilite prin lege. Legea insolvenţei (85/2006) a adus câteva modificări importante care avantajează creditorii, reduce rolul judecătorului sindic şi oferă debitorilor de bună-credinţă posibilitatea de a propune un plan de redresare a societăţii. În plus, a introdus procedura simplificată prin care firmele insolvabile pot trece direct la faliment în maximum 60 de zile. Astfel, procedura simplificată se poate declanşa fie la cererea debitorilor, fie la cea a creditorilor dacă societatea dă dovadă de rea credinţă, nu a depus documentele, nu are sediul la adresa menţionată sau administratorul nu mai este de găsit. Potrivit legii, pentru obligaţiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil răspund solidar cu acesta următoarele persoane: persoanele fizice sau juridice care, în cei trei ani anteriori datei declarării insolvabilităţii, cu rea-credinţă, dobândesc în orice mod active de la debitorii care îşi provoacă astfel insolvabilitatea, precum şi administratorii, asociaţii, acţionarii şi orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea cu rea-credinţă, sub orice formă, a bunurilor mobile şi imobile proprietatea acesteia. Persoana juridică răspunde solidar cu debitorul declarat insolvabil în condiţiile Codului de procedură fiscală sau declarat insolvent dacă, direct ori indirect, controlează, este controlată sau se află sub control comun cu debitorul, dacă desfăşoară efectiv aceeaşi activitate sau aceleaşi activităţi ca şi debitorul şi dacă este îndeplinită cel puţin una dintre următoarele condiţii: dobândeşte, cu orice titlu, dreptul de proprietate asupra unor active corporale de la debitor, iar valoarea contabilă a acestor active reprezintă cel puţin jumătate din valoarea contabilă netă a tuturor activelor corporale ale dobînditorului; are raporturi comerciale contractuale cu clienţii sau cu furnizorii, alţii decât cei de utilităţi, care, în proporţie de cel puţin jumătate, au avut sau au raporturi contractuale cu debitorul sau are raporturi de muncă sau civile de prestări de servicii cu cel puţin jumătate dintre angajaţii sau prestatorii de servicii ai debitorului. Controlul direct înseamnă deţinerea majorităţii drepturilor de vot, fie în adunarea generală a asociaţilor unei societăţi comerciale ori a unei asociaţii sau fundaţii, fie în consiliul de administraţie al unei societăţi comerciale ori consiliul director al unei asociaţii sau fundaţii, iar controlul indirect este activitatea prin care o persoană exercită controlul prin una sau mai multe persoane.