R.N.P. ar cumpăra, dar nici bani mulţi nu poate da!
Direcţia Silvică Bihor şi "cota" de 1,5 miliarde de lei
Regiea Naţională a Pădurilor (R.N.P.) achiziţionează, prin cumpărare în numele statului, terenuri de diferite categorii, în următoarea ordine de priorităţi:
* terenuri enclave, aflate în fondul forestier proprietate publică a statului;
* terenuri din fonduri forestiere limitrofe fondului forestier proprietate publică a statului;
* terenuri care nu sunt limitrofe fondului forestier proprietate publică a statului, din zone deficitare, în păduri şi terenuri limitrofe fondului forestier proprietate publică a statului, care nu au destinaţie forestieră;
* terenuri forestiere care nu sunt limitrofe fondului forestier proprietate publică a statului;
* terenuri cu destinaţie agricolă, acoperite cu vegetaţie forestieră, care nu sunt limitrofe fondului forestier proprietate publică a statului;
* terenuri degradate.
Sunt reglementări, conform H.G. nr. 796/2002, iar procedurile de cumpărare au "tipicul" lor. În esenţă, cel care vrea să vândă trebuie să facă dovada proprietăţii şi să precizeze cât cere, ca preţ, pe hectar. Preţul/hectar diferă, în funcţie de mai mulţi factori:
amplasament, calitatea terenului (împădurit sau nu), sursă de curent electric etc, etc. Statul, la rândul său, în calitate de cumpărător, dar prin intermediul Regiei Naţionale a Pădurilor, îşi fixează un preţ maxim la care poate cumpăra, stabileşte anumite fonduri anuale destinate unei asemenea tranzacţii, sumă repartizată pe judeţe, direcţii silvice. O asemenea politică are logica ei, întrucât statul are ca obiectiv creşterea fondului forestier, inclusiv prin sistemul de achiziţionare prin cumpărare terenuri.
Cât priveşte Direcţia Silvică Bihor, anul acesta a primit suma de 1,5 miliarde lei, iar până acum, aşa cum a precizat dl ing. şef Liviu Judea, "ne-au fost înaintate 15 oferte de vânzare de terenuri forestiere, fără, însă, a putea cumpăra ceva." Cauza este una singură: "Faţă de preţul cerut de către vânzător, noi nu am putut oferi decât atât cât ne permite plafonul maxim la care putem cumpăra. În concluzie, avem şi acum cele 1,5 miliarde lei, iar - ca perspectivă - purtăm negocieri cu unii proprietari din zona Valea lui Mihai. Probabil că vom reuşi să cumpărăm ceva, dar nu suntem siguri."
De pildă, dintre exemplele oferite de dl Liviu Judea, a fost cazul când, pentru singura ofertă serioasă (vânzarea de pădure de fag), faţă de 150 milioane lei cerute, iniţial, Direcţia Silvică Bihor s-a oprit la oferta de 60 milioane lei/ hectar, (pragul maxim la care putea cumpăra) timp în care, altcineva (e piaţă liberă!) a dat 75 miioane lei şi şi-a adjudecat suprafaţa respectivă.
Fără concluzii - că anul nu s-a încheiat, iar Direcţia Silvică Bihor mai are timp să cumpere terenuri -, Regia Naţională a Pădurilor ar achiziţiona, dar nici bani mulţi nu poate da. Este, oricum, o probă de echilibristică, pe piaţa liberă, când statul ar vrea, prin R.N.P., să cumpere, însă nu poate ţine pasul cu ofertele (disponibilităţile financiare) de cumpărare venite din zona privată...



Comentarii
Nu există nici un comentariu.