* Firmele româneşti vor trebui să se protejeze prin înregistrarea la nivel comunitar a mărcilor şi produselor pe care le oferă. * Marca comunitară nu poate fi transferată şi nici titularul nu poate renunţa la ea. *În anul 2005, din România au fot trimise puţin peste 50 de cereri de înregistrare a unei mărci internaţionale. În perspectiva aderării la Uniunea Europeană, firmele româneşti vor trebui să se protejeze prin înregistrarea la nivel comunitar a mărcilor şi produselor pe care le oferă. Marca este un semn susceptibil de reprezentare grafică servind la deosebirea produselor sau a serviciilor unei persoane fizice sau juridice, de cele aparţinând altor persoane. Pot fi înregistrate ca mărci: cuvinte, inclusiv nume de persoane, desene, litere, cifre, elemente figurative, forme tridimensionale şi în special, forma produsului sau a ambalajului sau combinaţii de culori, precum şi orice combinaţii ale acestor semne. Înregistrarea unei mărci se poate face în trei moduri: la nivel naţional, internaţional sau comunitar. Înregistrarea internaţională se realizează în baza Aranjamentului de la Madrid, dar numai în cazul în care ţara, în care se află marca respectivă, este semnatară a acestui tratat. Înregistrarea la nivel internaţional se obţine printr-o procedură relativ simplă şi oferă protecţie în peste 60 de ţări. Astfel, în situaţia în care cineva doreşte să realizeze o înregistrare internaţională într-un număr de 10 ţări, spre exemplu, se realizează o examinare preliminară urmată de o procedură diferită pentru fiecare dintre cele 10 state. Pentru fiecare ţară e nevoie de o persoană mandatată care să se ocupe de formalităţile cu oficiul de mărci din ţara respectivă. Comisonul unui astfel de mandatar este de aproximativ 1.500 de euro. Mai există, de asemenea, posibilitatea depunerii unei cereri la Oficiul de Mărci din ţara de origine, urmând ca solicitarea să fie trimisă către World Intellectual Property Organization, iar de aici cererea să plece către toate statele în care se doreşte înregistrarea. Pentru a se evita coincidenţele neplăcute, orice firmă poate verifica pe site-ul World Intellectual Property Organization dacă o anumită marcă a mai fost înregistrată la nivel internaţional. Înregistrarea comunitară oferă protecţie în rândul statelor din Uniunea Europeană, sistemul fiind administrat de Oficiul de Armonizare în Piaţa Internă, cu sediul în Spania, la Alicante. Pe site-ul acestei instituţii se poate afla foarte uşor dacă o marcă este înregistrată la nivel comunitar. Înregistrarea naţională se face în fiecare stat în care respectiva firmă doreşte să intre. În cazul în care există două mărci asemănătoare, una comunitară şi una naţională, acestea nu pot funcţiona decât în baza unui acord. Marca comunitară beneficiză de protecţie pe întreg teritoriul Uniunii Europene şi conferă beneficiarului dreptul comercializării produsului respectiv în toate ţările UE. În situaţia în care o marcă naţională este înregistrată înainte de apariţia celei comunitare, prima are prioritate pe teritoriul naţional. În cazul în care marca comunitară este prima, atunci există posibilitatea ca cea naţională să fie anulată. În prezent, Gerovital, Dacia sau Arctic sunt mărci care şi-au protejat produsele prin înregistrare internaţională. Un ultim aspect: în anul 2005, din România au fost trimise puţin peste 50 de cereri de înregistrare a unei mărci internaţionale, prin comparaţie cu Cehia, unde au fost 500 de înregistrări, iar în Ungaria 400.