*Potrivit legislaţiei în vigoare, depozitele microîntreprinderilor, întreprinderilor mici şi mijlocii se încadrează în categoria depozitelor garantate. *Garantarea funcţionează doar pentru anumite plafoane modificabile anual, acesta fiind, din 2007, majorat de la echivalentul în lei a 15.000 euro, la 20.000 euro. În conformitate cu Regulamentul nr. 4 din 16/06/2006, publicat în "Monitorul Oficial" nr. 874 din 25 octombrie, care modifică Statutul Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar, administratorii sau directorii cu drept de semnătură care doresc ca depozitele microîntreprinderilor, întreprinderilor mici şi mijlocii să rămână în categoria celor garantate, vor trebui să completeze Declaraţia privind încadrarea întreprinderii în categoria întreprinderilor mici şi mijlocii, prevăzută în noul act normativ, pe care apoi vor trebui să o depună la băncile unde au conturi deschise, până cel mai târziu la 15 decembrie 2006. Şi întreprinderile nou-înfiinţate pot beneficia de garantarea depozitelor pe care le deschid, dacă la deschiderea acestora, depune o declaraţie pe proprie răspundere, modelul acesteia regăsindu-se în acelaşi act normativ. Potrivit actului normatic, pentru trimestrul IV al anului de raportare se va utiliza plafonul de garantare valabil în anul următor. De asemenea, în declaraţiile respective se vor utiliza cursurile de schimb comunicate de BNR pentru ultima zi a trimestrului de raportare. Important e faptul că garantarea funcţionează doar pentru anumite plafoane modificabile anual, în 2006, plafonul pe deponent garantat fiind egal cu echivalentul în lei a 15.000 euro, plafon majorat la 20.000 euro începând cu 1 ianuarie 2007. În situaţia în care intervin modificări privind încadrarea în categoria întreprinderilor mici şi mijlocii, conducerea entităţii în cauză este obligată, potrivit legii, ca în termen de 30 de zile de la producerea evenimentului să depună o declaraţie rectificativă, completată corespunzător. Regulamentul mai stabileşte că există 12 excepţii de depozite negarantate. Practic, nu fac parte dintre depozitele garantate: depozitele plasate de către persoanele aflate în relaţii speciale cu instituţia de credit; depozitele persoanelor fizice şi juridice, inclusiv entităţi fără personalitate juridică, care au obţinut, pe bază individuală, rate de dobândă şi concesii financiare ce au contribuit la agravarea situaţiei financiare a instituţiei de credit; depozitele instituţiilor de credit, inclusiv cele provenind din fondurile proprii ale acestora, cu excepţia depozitelor instituţiilor de credit în faliment. În următoarele cinci categorii se încadrează depozitele instituţiilor financiare, ale societăţilor de asigurare-reasigurare, inclusiv ale intermediarilor în asigurări, ale organismelor de plasament colectiv (fondurile mutuale şi societăţile de investiţii, ale fondurilor de pensii şi cele ale autorităţilor publice centrale şi locale). Restul tipologiilor de depozite negarantate sunt cele ale regiilor autonome, companiilor naţionale, societăţilor naţionale, societăţilor comerciale, altele decât microîntreprinderile, întreprinderile mici şi mijlocii, cele nenominative, precum şi obligaţiile care izvorăsc din accepturi proprii şi bilete la ordin emise de instituţia de credit. Şi, nu în ultimul rând, depozitele rezultate din tranzacţii pentru care au fost pronunţate hotărâri judecătoreşti definitive de condamnare pentru infracţiunea de spălare de bani.