Până în 2010, Până în 2010, 33% din consumul intern de energie al României va trebui să provină din resurse regenerabile, conform Tratatului de aderare la Uniunea Europeană. În prezent, puţin peste un sfert din energia consumată întruneşte această condiţie. O astfel de finalitate nu este însă atât de uşor de atins, mai ales din cauza acordării unor subvenţii importante pentru generarea de energie electrică din surse tradiţionale (combustibili fosili şi nucleari). Mai mult, tehnologiile utilizate pentru exploatarea surselor regenerabile sunt deosebit de costisitoare, au o capacitate mică şi sunt amplasate dispersat, cel mai mare dezavantaj constând în faptul că nu pot genera energie constantă, ceea ce înseamnă dificultăţi legate de prognozarea producţiei, respectiv costuri suplimentare. Pe de altă parte, liberalizarea pieţei de energie creează oportunitatea intrării pe piaţă a unor noi operatori, iar directivele europene au permis acordarea de prioritate energiilor regenerabile. În România, piaţa certificatelor verzi a apărut în noiembrie 2005, pentru a promova producţia bazată pe aceste resurse. În baza unei Hotărîri de guvern, furnizorii sunt obligaţi să cumpere o anumită cotă de energie din surse regenerabile pentru a o vinde consumatorilor lor, cotă tradusă în termeni fizici prin aceste certificate verzi. Scopul este, pe de o parte, de a crea o cerere pentru energia electrică produsă din surse regenerabile (cota) şi, pe de altă parte, o ofertă garantată de alimentare cu energie electrică din aceste surse (certificatele). Potrivit OPCOM, operatorul acestei pieţe, pentru îndeplinirea obligaţiilor, furnizorii trebuie să achiziţioneze anual un număr de certificate verzi egal cu produsul dintre valoarea cotei obligatorii şi cantitatea de energie electrică furnizată anual consumatorilor finali. În 2005, această cotă era de 0,7% din energia furnizată, anul acesta este de 2,2 procente, urmând ca până în 2012 să crească la 8,3%. Practic este vorba despre o altfel de subvenţie, căci producătorii primesc pentru fiecare unitate de energie neconvenţională livrată în reţea (1 MWh) un certificat verde, care poate fi vândut separat de energia electrică, pe piaţa de certificate verzi, deci - valoarea certificatelor reprezintă un câştig suplimentar datorat "energiei curate" pe care o livrează în reţele, denumită şi "beneficiile aduse mediului". Cu alte cuvinte, producătorii de energie neconvenţională primesc, pe lânga valoarea energiei, o nouă bonificaţie prin vânzarea acestor certificate. Ca un exemplu, în perioada noiembrie 2005 - iunie 2006, volumul tranzacţionat pe această piaţă a fost de 7.726 de certificate, la un preţ mediu de 157,33 de lei/certificat. România dispune de un volum mediu estimat de resurse regenerabile, fiind identificate cinci zone eoliene, în funcţie de condiţiile de mediu şi topogeografice. În ceea ce priveşte energia solară, un captator de acest gen ar putea funcţiona, în condiţii normale de siguranţă şi eficienţă, pe perioada martie - octombrie, cu randamente ce pot să ajungă pâna la 90%. Specialiştii recunosc faptul că gradul de valorificare a surselor geotermale de energie este încă redus, motivul fiind lipsa suportului financiar care să favorizeze dezvoltarea acestui sector energetic. În schimb, de energie hidroelectrică România nu va duce niciodată lipsă!