Răspunderea solidară cu debitorul a celor care controlează activitatea acestuia Prin Legea adoptată de către Parlament, în data de 23 iunie 2005, s-a aprobat Ordonanţa Guvernului nr. 20/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, aducându-se, totodată, o serie de modificări şi completări Codului de procedură fiscală. Legea va intra în vigoare în termen de 10 zile de la data publicării în Monitorul Oficial. Noile prevederi ale Codului de Procedură Fiscală stabilesc, astfel, că pentru recuperarea sumelor datorate statului şi neachitate de către un debitor declarat insolvabil sau insolvent, răspunderea solidară cu acesta aparţine persoanelor juridice care, direct sau indirect, controlează, sunt controlate sau se află sub control comun cu debitorul respectiv. Pentru ca prevederea de mai sus să fie aplicată trebuie să fie îndeplinită cel puţin una din următoarele condiţii: desfăşoară aceeaşi activitate sau activităţi ca şi debitorul; utilizează, cu orice titlu, active corporale de la debitor, iar valoarea contabilă a acestor active reprezintă cel puţin jumătate din valoarea contabilă netă a tuturor activelor corporale ale utilizatorului; are raporturi comerciale contractuale cu clienţii şi/ sau furnizorii care, în proporţie de cel puţin jumătate, au avut sau au raporturi contractuale cu debitorul; are raporturi de muncă sau civile de prestări servicii cu cel puţin jumătate din angajaţii sau prestatorii de servicii ai debitorului. Practic, prin "control" se înţelege majoritatea drepturilor de vot fie în adunarea generală a asociaţilor unei societăţi comerciale ori a unei asociaţii sau fundaţii, fie în consiliul de administraţie al unei societăţi comerciale ori consiliul director al unei asociaţii sau fundaţii. "Controlul indirect" reprezintă activitatea prin care o persoana exercită controlul, printr-una sau mai multe persoane. Răspunderea în solidar a persoanelor menţionate anterior urmeauă a fi stabilită pe cale administrativă, prin decizie emisa de organul fiscal competent, în condiţiile art. 28 din Codul de procedură fiscală, republicat. Starea de insolvabilitate a unui debitor poate fi declarată de organele fiscale în situaţia în care datornicul nu are venituri sau bunuri urmăribile când, după încetarea executării silite rămân debite neachitate. De asemenea, în situaţia în care debitorul a decedat sau a dispărut fără să lase avere ori când firma datornică îşi încetează activitatea şi au rămas datorii neachitate. Precizăm că, potrivit noilor prevederi ale Codului de procedură fiscală, insolvenţa este definită ca fiind acea stare a patrimoniului debitorului, caracterizată prin incapacitatea vădită de plată a datoriilor exigibile cu sumele de bani disponibile. Persoanelor aflate într-o astfel de stare le sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată.