Lichenul de prun (Evernia prunastri) este format din lobi, de benzi înguste. Poate ajunge până la 10 cm în lungime. Talul este prins de pomi într-un crampon bazal sau prin rizine. Faţa superioară a talului este netedă, de culoare verde-cenuşie sau galbenă, iar faţa inferioară este albicioasă. Acest lichen se întâlneşte frecvent în regiunile de şes şi de deal, pe pomii fructiferi aparţinând genului Prunus. Lichenul cenuşiu (Physcia stellaris) este un lichen foliaceu, orizontal, mai mult sau mai puţin circular, alipit de substrat sau ascendent. În general, talul este lobat şi alipit de substrat prin rizine. Talul este albicios-verzui până la cenuşiu-verzui sau bruniu şi ajunge până la 2-4 cm lăţime. Acest lichen este o specie corticolă comună pe nuc (Juglans regia). Lichenul galben (Xanthoria parietina) este foliaceu, orizontal, lobat cu lobii marginali laţi de 1-5 mm. Talul lichenului este relativ mare - aproximativ 20 cm - este în formă de rozetă şi este alipit de substrat. Pe faţa superioară talul este galben-verzui, galben ca sulful sau galben-roşcat. Pe faţa inferioară, talul este albicios şi are puţine rizine. Lichenul galben este o specie corticolă foarte comună, întâlnindu-se pe toţi pomii fructiferi. *** Deşi speciile de licheni întâlnite pe pomii fructiferi nu sunt multe, este important să cunoaştem şi să înlăturăm aceşti paraziţi, deoarece dau un aspect neplăcut şi debilitează pomii pe care s-au instalat. Ei sunt mai frecvenţi pe pomii unde, de regulă, nu se fac tratamente chimice şi acolo unde pomii au fost plantaţi în terenuri reci, cu exces de umiditate. Pentru combaterea lichenilor se folosesc, de regulă, măsuri fizice, şi anume: se răzuie scoarţa infestată de licheni, iar ceea ce s-a răzuit se distruge prin ardere. Această operaţie se execută o dată cu efectuarea tăierilor de rodire la pomii fructiferi. Este bine ca după efectuarea operaţiei de răzuire să se aplice un tratament cu zeamă bordeleză (1%), iar locurile răzuite, ca de altfel tot pomul, trebuie bine îmbăiate.