* În cazul în care un debitor nu îşi achită la termen obligaţiile fiscale datorate, organele fiscale competente pot porni acţiuni de executare silită pentru stingerea acestora. Codul de procedură fiscală aprobat prin OG 92/2003, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte modalitatea prin care persoanele interesate pot face contestaţie împotriva oricărui act de executare silită efectuat cu încălcarea legislaţiei în vigoare, precum şi împotriva titlurilor executorii, în cazul în care acestea nu sunt emise în baza unor hotărâri date de o instanţă judecătorească sau de alt organ jurisdicţional. Termenul de depunere a contestaţiei este de 15 zile, sub sancţiunea decăderii, de la data de când contestatarul a luat la cunoştinţă de executarea ori actul de executare pe care îl contestă, dată prevăzută în somaţia sau altă înştiinţare primită sau, în lipsa acestora, cu ocazia efectuării executării silite. Contestaţia prin care o terţă persoană pretinde că are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit poate fi introdusă la instanţa judecătorească competentă cel târziu în 15 zile după efectuarea executării. La judecarea contestaţiei, instanţa va cita şi organul de executare în a cărui rază teritorială se găsesc bunurile urmărite ori, în cazul executării prin poprire, îşi are sediul sau domiciliul terţul poprit. În cazul admiterii contestaţiei, instanţa poate dispune, după caz, fie anularea actului de executare contestat sau îndreptarea acestuia, fie anularea ori încetarea executării silite. Totodată, se poate dispune restituirea celui îndreptăţit a sumei cuvenite din valorificarea bunurilor sau din reţinerile prin poprire. În cazul respingerii contestaţiei, contestatorul poate fi obligat, la cererea organului de executare, la despăgubiri pentru pagubele cauzate prin întârzierea executării, iar când contestaţia a fost exercitată cu rea-credinţă, el va fi obligat şi la plata unei amenzi de la 50 lei până la 1.000 lei.