?Nu-ţi tăia craca de sub picioare ca să nu te trezeşti cu tavanul în cap!? Inspectorul şef al Inspecţiei de Stat în Construcţii Bihor, dl ing. Mihai Lucian Chindlea, ne-a făcut cunoscută o cifră din domeniul de activitate a instituţiei pe care o conduce. Am considerat-o pe cât de alarmantă, pe atât de sugestivă, drept pentru care i-am solicitat părerea în această chestiune. ?La ora actuală, doar 20 la sută din transformările care se fac la blocurile de locuinţe sunt făcute legal, adică dispunând de o autorizaţie de construire!? - Deci, dle Chindlea, care este esenţa problemei? - Deţinătorii de apartamente la bloc, în dorinţa lor de a scăpa de camere mici şi sufocante, deci de a-şi realiza un spaţiu mai mare, nu iau în considerare faptul că nu orice transformare este posibilă într-o clădire existentă, configurată încă din fază de proiect, astfel încât să asigure stabilitate şi durabilitate. - Dar se pot face transformări? Şi în ce condiţii? - Se pot, într-adevăr, face unele transformări ale apartamentului, dar acestea trebuie făcute doar în baza unui proiect care să aibă avizul proiectantului iniţial sau, în cazul în care acesta nu mai există, în baza unei expertize tehnice, făcută cu responsabilitate de către specialişti în domeniu. Proiectul astfel făcut va ţine cont de structura de rezistenţă a clădirii şi va propune măsurile necesare acolo unde se fac intervenţii la partea structurală. - Şi cine îl împiedică pe proprietar să urmeze calea legală? - În baza experienţei noastre, am dedus două cauze, ambele fiind, să spunem aşa, pavate cu intenţii bune. Una dintre acestea o reprezintă vecinii. Acei vecini mult prea înţelegători, dintr-un soi de naivitate combinată cu înţelegerea greşită a facerii de bine. Ei sunt de acord cu orice zice vecinul întreprinzător, acceptă orice schimbare face acesta ?în casa lui?, uitând că ambii locuiesc sub acelaşi acoperiş, doar că unul la un nivel, celălalt la alt nivel. Or, când lucrarea nu se face în baza unui proiect tehnic, intervenţia, de cele mai multe ori, poate pereclita bunurile şi chiar vieţile atât ale solicitantului, căt şi ale celorlalţi colocatari. - Şi în al doilea rând? - În al doilea sau chiar în primul, vina o poartă însuşi ?meşterul?, cel care se obligă să-ţi facă lucrarea, ?scăpându-te de corvoada obţinerii? autorizaţiilor de tot felul, inclusiv a celei de construire. El îţi pune o singură condiţie: ?Vorbeşte cu vecinii ca să n-avem vreo reclamaţie!" Dacă te angajezi că nimeni nu va reclama nimic, amabilul ?prestator? de servicii îţi decupează în beton orice... gaură, îţi taie armături, îţi sfarămă ziduri şi îţi anulează pereţi structurali, toate după preferinţa ta. Şi dacă ţie nu-ţi pasă, el ce treabă are? - Şi totuşi a cui treabă e? - În primul rând, a locatarilor. Ei trebuie să ceară de la autoritatea locală care răspunde de autorizarea lucrărilor ?lista autorizaţiilor de construire emise de acesta?. Este o listă publică ce se pune la dispoziţia celui interesat. Dacă serviciul de urbanism al primăriei nu se implică în soluţionarea celor semnalate, persoana în cauză se va adresa în scris la noi, la Inspecţia de Stat în Construcţii. Iar noi vom şti ce măsuri să luăm. Desigur, numai cele în concordanţă cu legea! P.S.: Obligaţiile administratorilor condomeniilor sunt cuprinse în HG nr.400 din 2 aprilie 2003, pentru aprobarea normelor metodologice privind organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari (art.6, al 1 şi al 2).