Limitarea importurilor de haine second hand
Măsură cu impact asupra buzunarelor celor cu venituri reduse
Achiziţionate din Occident la preţuri nesemnificative, hainele second-hand au ajuns în ultimii ani să facă o concurenţă serioasă îmbrăcămintei din magazinele de profil. Şi nici nu este de mirare: la veniturile majorităţii românilor, hainele second hand sunt, de multe ori, binevenite...
Avantajul preţului mic - greu de combătut
Ce reprezintă, de fapt, hainele second-hand? Deşi în traducere liberă înseamnă haine la mâna a doua, adică îmbrăcăminte folosită, o mare parte a acestora, poate peste 50 %, este constituită din produse ce sunt, unele, de calitate superioară, chiar aproape noi. Primele haine second-hand au fost introduse în vestul ţării imediat după 1989, volumul acestora având diferite evoluţii, în funcţie de cererea pieţii, dar şi de măiestria comercianţilor în a le etala într-un mod cât mai atrăgător. Magazine de profil pot fi întâlnite în mai toate oraşele ţării, din Oradea şi Timişoara, până în Capitală, preţurile articolelor situându-se între 8 - 30 RON, în funcţie de cheltuielile făcute de vânzător, de la achiziţionarea mărfii până la destinaţia finală - magazin ori Piaţa Obor. Hainele second-hand provin din ţările Europei Occidentale, în Germania, de exemplu, existând centre de colectare, de unde românii le cumpăra la preţuri între 20-50 de cenţi pe kilogram. Hainele ajung în astfel de centre fie pentru că au mici defecte de fabricaţie, unele aproape insesizabile, fie pentru că, după ce le-au cumparat din magazin, nemţilor nu le-au mai fost pe plac. De aici vin ele în magazinele româneşti cu preţuri reduse.
Se vrea oprirea importurilor de haine second hand?
După ce Guvernul a crezut că ar fi bine să instituie taxe pentru limitarea importurilor de maşini second-hand după aderarea la UE, iată că acum se gândeşte să mai aducă o " bucurie" românilor care sunt departe de a se lăfăi în bani: de a limita importurile de haine la mâna a doua. Ca şi prima, ar fi o măsură ce ar intra în contradicţie cu regulile Uniunii Europene care au la bază principiul liberei circulaţii a bunurilor în interiorul UE. Se pare că, iniţial, onor guvernanţii ar fi vrut să interzică acest tip de comerţ, dar au înţeles (mai ales după ce vicepreşedintele Comisiei Europene Guinter Verheugen s-a exprimat clar legat de limitarea importurilor de maşini de mâna a doua!) că regulile UE nu le permit să aplice o astfel de măsură. Totuşi, în urmă cu o lună, Guvernul a mandatat Ministerul Economiei şi Comerţului, să elaboreze un proiect de lege în domeniu, "mână liberă" primind prin intermediul unei reglementări a Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC) ce permite interzicerea importurilor unor produse care, în baza unor studii ştiinţifice, ar putea atenta la viaţa şi sănătatea populaţiei. Soluţia ar fi, în opinia guvernanţilor, ca, pentru evitarea încălcării acordurilor cu OMC, mărfurile second-hand să fie importate sub titulatura de "deşeuri verzi" (în locul celei de "produse"), hainele vechi importate nemaiputând fi vândute în magazinele specializate, ci arse sau reciclate printr-un sistem controlat de autorităţi. Iar chestiunea nu este chiar simplă, având în vedere că şi astfel de puncte de reciclare trebuie să corespundă normelor UE...
***
Conform datelor statistice, anul trecut România a importat aproape 100 de tone de îmbrăcaminte uzată sau purtată, în valoare de zeci de milioane de euro. Majoritatea hainelor au provenit din statele membre ale UE, dar şi Statele Unite, Elveţia, Canada, Norvegia. Uzate sau nu, ele vin în ajutorul celor cu venituri reduse şi foarte reduse care, prin intermediul magazinelor specializate, mai au o mică posibilitate de reînnoire a garderobei. Problema second-hand-urilor, indiferent că vorbim de maşini, electrocasnice ori haine este, în definitiv, şi una socială de care ar trebui să se ţină seamă. Ceea ce, privind în jurul nostru, e cam greu de crezut!



Comentarii
Nu există nici un comentariu.